Cine este politicianul puţin cunoscut care a unit România cu Basarabia: „Un bărbat straniu, entuziast şi cam brutal“
0Unirea României cu Basarabia s-a datorat, în mare măsură, unui patriot pe care Regina Maria îl descria drept „un bărbat straniu, puternic, entuziast, cam brutal şi totodată un visător plin de misticism slav“.
Constantin G. Stere sau Constantin Sterea s-a născut pe 1 iunie 1865 în localitatea Ciripcău din ţinutul Soroca, în Basarabia, pe atunci gubernie a Imperiului Rus. Aici şi-a petrecut copilăria, a urmat şcoala şi tot aici îşi începe activitatea revoluţionară împotriva regimului ţarist.
În tinereţe, pentru participarea la mişcarea revoluţionară narodnicistă, a fost condamnat de autorităţile ţariste la ani grei de închisoare şi surghiun în Siberia (1886-1892).
În 1892, la întoarcerea acasă, pleacă din Basarabia şi se stabileşte la Iaşi unde se înscrie la Facultatea de Drept. Cariera sa devine una fulminantă: în 1897 îşi susţine teza de licenţă, în 1901 îşi începe cariera de profesor la catedra de drept administrativ şi constituţional a Facultăţii de Drept, iar în 1913 este ales rector al prestigioasei facultăţi.
În paralel, între anii 1898-1899 a fost prim-ajutor de primar la Iaşi, numit de către Ionel Brătianu, care i-a descoperit calităţile de om politic. De asemenea, a debutat ca publicist în 1893, în Evenimentul literar, revistă în care şi-a afirmat concepţiile şi crezul său politic, iar timp de 40 de ani are şi o activitate publicistică remarcabilă, fiind fondatorul şi conducătorul revistei „Viaţa românească“, apărută la 1 martie 1906.
„Siberianul“, un politician incomod
În timpul vieţii, Constantin Stere, poreclit „Siberianul“, a fost o persoană incomodă pentru mulţi politicieni, atât de stânga cât şi de dreapta, susţinându-şi cu vehemenţă ideile şi convingerile, în numele cărora a făcut imense sacrificii personale. Indiferent de partid, în lumea politică românească era considerat un personaj de ocolit, iar ulterior ajunge indezirabil, din cauza tezelor revoluţionare susţinute.
Constantin Stere „Siberianul“ FOTO wikipedia.rog
A fost, în adevăratul sens al cuvântului, un revoluţionar care nu şi-a putut găsi locul definitiv locul nici printre socialiştii marxişti, adepţi ai „revoluţiei mondiale”, nici printre liberalii de stânga ai lui Ion I. C. Brătianu, al cărui colaborator şi sfetnic apropiat a fost ani de zile, nici alături de naţional ţărăniştii lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, deşi a fost unul dintre ctitorii şi ideologii de frunte ai acestui partid. Constantin Stere considera că ţărănimea este factorul fundamental al progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi îndrepte toată atenţia un revoluţionar.
Artizanul Unirii cu Basarabia
Un al doilea mare crez era Unirea Basarabiei cu România. Mare susţinător al acestei idei, făcea, pe 15 decembrie 1915, o adevărată profeţie în Parlament, arătând că nădăjduia pentru copiii din acel moment că „vor vedea România mare, întreagă, neştirbită… de la Nistru şi până la Tisa“.
De altfel, în anii Marelui Război European (cel care avea să rămână în istorie ca Primul Război Mondial), Stere s-a opus unei alianţe a României cu Imperiul ţarilor şi cu Antanta, preferând o raliere la Germania şi Puterile Centrale, tocmai pentru a aduce teritoriul dintre Prut şi Nistru în unitatea naţională românească.
Alianţa care se profila alături de Rusia ţarilor „îl înnebunea cu desăvârşire“ pe Stere, în acele zile tensionate, după cum mărturisea ministrul I.G. Duca. De altfel, după părăsirea Bucureştiului de către armată şi oficiali, Stere a rămas în teritoriul ocupat de germani, fiind ulterior acuzat de trădare.
Îşi răscumpără însă greşelile politice în primăvara anului 1918, când Stere a fost la Chişinău doar pentru o lună şi jumătate, dar a schimbat radical destinul Basarabiei.
În ianuarie, Armata Română intrase în Chişinău, fiind întâmpinată cu mari speranţe de către populaţie, dar o parte a deputaţilor din Sfatul Ţării credeau că, în Basarabia, trebuia aduse alte trupe, fie ale Antantei, fie ale Ucrainei, fie orice armată, numai nu cea românească.
Armata Română a adus însă linişte şi ordine în toată Basarabia, iar în numai câteva zile din martie 1918, Constantin Stere a participat la 26 de consfătuiri în care a demonstrat decidenţilor din Sfatul Ţării necesitatea Unirii Basarabiei cu România, eveniment istoric care se produce pe 27 martie. Ulterior, Constantin Stere a fost ales al doilea preşedinte al Sfatului Ţării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918).
La 30 martie 1918, Stere a fost decorat de Regele Ferdinand cu Marea Cruce a Coroanei României, politicianul fiind descris de Regina Maria astfel: „un om straniu, puternic, entuziast, cam brutal şi totodată un visător plin de misticism slav“.
S-a retras la Bucov, în Prahova
În anul 1930 se retrage din tumultul vieţii politice în Prahova, într-un conac care există şi astăzi, la Bucov, şi care a devenit casă memorială.
Conacul din parcul Bucov a constituit locul său de suflet, iar aici a conceput şi a redactat romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”, un roman fluviu în opt volume. Pe aleile înmiresmate ale parcului imens care astăzi îi poartă numele îşi petrece ultimii ani şi se stinge din viaţă la 26 iunie 1936.
Conacul lui Constantin Stere de la Bucov, astăzi Casă Memorială FOTO Dana Mihai
În comunism, Constantin Stere, ca mulţi alţi oameni politici şi scriitori interbelici, a fost trecut la index, viaţa şi opera sa politică şi literară fiind ţinute sub tăcere o bună bucată de vreme, până prin anii ‘70, când s-a acceptat, tacit, publicarea unor lucrări biografice şi a unora dintre scrierile sale.
În 2010, a fost numit membru post mortem al Academiei Române. A rămas în istorie ca scriitor, jurist, politician şi savant.
Vă mai recomandăm
Povestea cabanei Mălăieşti, primul adăpost construit în Bucegi în urmă cu peste 130 de ani
Se încarcă comentariile...
