„Bufniţele“ din Ploieşti, fotbaliştii care se antrenau pe întuneric pentru a nu fi spionaţi. Povestea uneia dintre cele mai vechi echipe de fotbal din România
0
Cu mult înainte ca Petrolul să devină una dintre cele echipele din România cu cei mai mulţi suporteri, un alt club de fotbal făcea istorie în Ploieşti. Atletic Club United sau „Bufniţele“, una dintre cele mai vechi echipe de fotbal din ţară, formată doar din jucători străini, se antrena pe întuneric pentru ca adversarii să nu-i spioneze şi să le descifreze jocul
Fotbalul, un sport care naşte pasiuni nesfârşite, a avut timidele începuturi în România abia la începutul secolului al XX-lea. Şi, dacă în prezent, numele şi clasamentele arată cu totul diferit, bazele fotbalului din ţara noastră au fost puse de Olimpia Bucureşti, United Ploieşti, CFR Cluj, Rapid Bucureşti şi Chinezul Timişoara, cele mai vechi cluburi de fotbal din România.
Cu o istorie scurtă, dar extrem de glorioasă, Atletic Club United a fost primul club de fotbal din Ploieşti. A funcţionat între anii 1906-1915, iar jucătorii săi au reuşit performanţe incredibile pentru acea vreme. În 1912, AC United Ploieşti a fost prima echipă de fotbal din provincie care a devenit campioană naţională.
Echipa era formată din americani şi olandezi
Clubul a fost fondat în 1906 de câţiva funcţionari străini, americani şi olandezi, de la Rafinăria Română-Americană, sub preşedinţia inginerului olandez Jacob Koppes. Născut la Amsterdam, Jacob Koppes s-a stabilit în Ploieşti spre sfârşitul anilor 1890, iar fotbalul a fost marea pasiune a vieţii sale.
La început, în echipă evoluau doar jucători străini şi abia în 1912 şi se adaugă şi un român, un jucător numit Vintilescu. Printre primii jucători ai echipei se numărau Cohen, Braizer (C), fraţii Septimer şi Severin Mayor, Binder, Kolman, Van Beck, Meyer, Bolton, Vintilescu, Perks, von Vitzeck, Smith, Muller, Faas, Parsons.
Pentru că nu aveau propriul stadion, la început AC United Ploieşti juca meciurile pe stadioanele echipelor din Bucureşti - Olympia, Colentina sau Bolta Rece - , care le erau şi rivale. Situaţia s-a remediat însă în scurt timp, după ce, în 1909, din iniţiativa primarului ploieştean Radu Stanian şi a preşedintelui conservatorilor, Take Ionescu, în oraş este construit un stadion cu 800 de locuri.
Arena, numită „La Şosea“ datorită apropierii de drumul Bucureşti-Ploieşti, se afla pe strada Lunei, astăzi parcul Mihai Eminescu.
Iată ce scriau ziarele vremii despre un meci al ploieştenilor: „Duminică 19 aprilie, pe platoul de lângă Gara Centrală, de la ora 3 după-amiază, s-a disputat matchul de fotbal dintre United FC şi Colentina. Ai noştri au bătut cu 8-2, Binder fiind eroul zilei care a shootat în cotcă la ţintă de cinci ori. La întâlnire au participat primarul Ploieştiului, domnul Scarlat Orăscu, oamenii de afaceri Max Şapira, D. Hariton, Gheorghe Cantacuzino, Constatin Negruzzi care au oferit mulţimii gratuit mâncare şi băutură din belşug“ (Ziarul sportiv local „Depeşa Prahovei“).
„Bufniţele“ se antrenau pe întuneric
Echipa avea echipamentul în culorile alb-galben-albastru şi a fost poreclită la acea vreme „Bufniţele“ pentru că se antrenau mai mult pe întuneric, la lumina de pe stradă, pentru ca adversarii să nu-i poata spiona şi să le fie descifrat jocul.
Strategia a avut succes pentru că, în sezonul 1911-1912, înainte de Primul Război Mondial, United a câştigat campionatul naţional, învingând în meciul decisiv, disputat la Ploieşti, pe Olympia Bucureşti, cu 6-2. Cupa din argint Hans Herzog (pe atunci campionatele purtau un nume de Cupă, după preşedintele clubului care dona trofeul) a fost decernată echipei pe 2 iunie 1912, la Lăptăria Flora din Bucureşti.
Amuzant este că bucureştenii au evoluat în numai 9 jucători, ceilalţi doi titulari, elevi, nu au putut veni la Ploieşti din cauza părinţilor, care nu le-au dat acordul pentru deplasare.
Echipa s-a divizat după plecarea străinilor
În 1914, după ce mai mulţi străini din echipă părăsesc ţara, AC United Ploieşti începe să se destrame, iar echipa se divide în Româno-Americană Bucureşti şi Prahova Ploieşti, care va duce mai departe tradiţia ploieşteană a fotbalului.
Echipa nou înfiinţată prin redenumire (1915), Prahova Ploieşti, tot sub conducerea olandezului Jacob Koppes, câştigă chiar în primul sezon campionatul naţional şi îşi continuă istoria, sub diverse nume – Prahova Ploieşti, Partizanul Ploieşti (din 1950), Flacăra Ploieşti (1951), Metalul Ploieşti (1956), Energia Ploieşti (1957), Prahova CSU Ploieşti (1984) şi Prahova Argus Ploieşti (1999).
După 1989, echipa retrogradează în eşalonul al III-lea (1991) şi apoi în campionatul judeţean, aşa-zisa Divizie D (1995). Rămasă fără sprijin material, Prahova, fostă campioană a ţării şi una dintre cele mai vechi echipe româneşti dispare în 2001 de pe scena fotbalistică.
Se încarcă comentariile...
