Titi Tudor caută „aurul” în elevii săi

După 41 de ani dedicaţi boxului, antrenorul emerit are prosoapele pregătite pentru viitorii pugilişti. E convins că, din tinerii pe care-i pregăteşte la lotul naţional de juniori, cel puţin doi au potenţialul să calce pe urme lui Leonard Doroftei sau lui Diaconu.

L-am prins pe Titi Tudor la ultimul trial organizat la Ploieşti înainte de plecarea la Campionatele Europene de Juniori, care se desfăşoară în aceste zile în Ungaria. Fiind vorba de meciuri de pregătire, n-a sfâşiat niciun prosop, dar s-a arătat convins că mai mulţi pugilişti din lotul pe care-l coordonează ar putea ajunge să merite asemenea „onoare". „Mergem în Ungaria cu nouă sportivi, dintre care patru campioni naţionali ploieşteni. Nu e prima dată când Ploieştiul este capitala boxului românesc şi acest lucru mă bucură foarte tare. Cu aceşti copii şi cei care vor mai veni din urmă am speranţe foarte mari pentru Olimpiada din 2016. Există doi sportivi cărora le prevăd un viitor foarte mare, Gheorghe Jugan (50 kg) şi Robert Stângă (75 kg). Sper să-i calce pe urme lui Doroftei, depinde foarte mult de ei, să fie serioşi, să nu se mulţumească cu puţin şi să meargă treaptă cu treaptă", ne-a mărturisit antrenorul emerit ploieştean.

Doroftei „era mâncăcios"

Titi Tudor antrenează din 1984, iar de zece ani este la lotul naţional de juniori, după ce-a antrenat şi la „echipa mare". Se mândreşte că i-au trecut prin mână, la club sau la lot, peste 1.000 de pugilişti, printre care Viorel Simion, Adrian Diaconu, Lucian Bute, Jo Jo Dan şi, desigur, Leonard Doroftei. Pentru toţi are numai cuvinte de laudă, dar când discută despre „Moşu" simţi în vocea lui o altă emoţie, iar superlativele sunt alese cu grija cea mai mare. Şi asta deşi, culmea, Doroftei i-a dat mari bătăi de cap la începutul carierei, în principal din cauză că „era mâncăcios". Pleca de la antrenamente având 51 de kilograme şi revenea, după o zi, două, sau chiar o săptămână, cu 53. Asta în cazurile fericite. De mai multe ori, îşi aminteşte acum Titi Tudor, a fost nevoit să-l ia de acasă şi să-l aducă, aproape cu forţa, la sala de box. Prosoapele sfâşiate la meciurile lui Dorin pentru centura mondială sunt însă dovada faptului c-a meritat efortul

 „Ori faci performanţă ori stai acasă"

„Pentru a fi un antrenor bun", începe nea Titi, „îţi trebuie în primul rând inimă pentru sportul respectiv şi o dăruire totală. Ori faci performanţă ori stai acasă, aici nu există o cale de mijloc. De asemenea, trebuie să fii un iubitor pentru descoperirea de talente şi să ştii să modelezi caractere. Ca selecţioner, am o obligaţie morală faţă de cei care luptă-n ring. Trebuie să meargă cel mai bun şi n-am făcut niciun fel de partipriuri".

S-a antrenat în Mimiu

Titi Tudor s-a apucat de box la 15 ani, îmbinând plăcutul cu utilul. Pe de o parte a fost atracţia faţă de sport, însă foarte mult au contat şi fugărerile la care-a fost supus de „autohtonii" din Mimiu, unul din cartierele rău-famate ale Ploieştiului. Trecând pe lângă sala de antrenamente, a decis că aici ar putea învăţa să se apere. Doi ani mai târziu, avea să ajungă campionul României la juniori. Şi-a mai trecut în palmares un aur balcanic, o medalie de argint la Europenele de la Halle şi două finale naţionale la seniori.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!