Ploieşti: Vasile Stan a luptat pentru libertate cu riscul vieţii

Vasile Stan a ieşit în stradă în decembrie 89

În anii '80, a fost urmărit de Securitate pentru că era bănuit de instigare împotriva regimului, iar în '89 a fost printre primii care au ieşit în stradă pentru a-i susţine pe revoluţionarii de la Timişoara.

Constituirea sindicatului liber „Solidaritatea" din Polonia în 1980, care a dus la prăbuşirea comunismului, a constituit pentru Vasile Stan momentul decisiv pentru a-şi da seama că fenomenul urmează să se producă şi la noi în ţară. „Ne strângeam grupuri de persoane şi stăteam de vorbă despre ce se întâmpla în jurul nostru, ascultam Europa Liberă şi schimbam opinii. Acest lucru a fost suficient pentru a atrage atenţia băieţilor de la Securitate", spune Vasile.

Interogat de Securitate

Din 1980 şi până în 1989, Vasile Stan a fost chemat periodic pentru a da raportul şi a fi întrebat despre lucrările congresului partidului comunist. Pentru a scăpa, bărbatul spunea că nu face politică şi nu organizează întâlniri pentru a submina puterea. Acest lucru nu l-a scutit de ameninţări şi urmăriri, până pe 22 decembrie 1989.

Deşi au trecut 21 de ani de atunci, Vasile Stan îşi aminteşte cu exactitate tot ce s-a întâmplat în acele zile de parcă s-ar fi petrecut ieri. Lucra la uzina „1 Mai", la secţia de maşini unelte.

Pe 21 decembrie, în momentul în care a vizionat la televizor, alături de alţi colegi din secţie, mitingul lui Nicolae Ceauşescu despre evenimentele din Timişoara, Vasile Stan a avut curajul să spună în faţa tuturor că preşedintele minte şi că la Timişoara sunt morţi. Imediat după aceea a sărit gardul uzinei, pentru că nu mai avea curaj să iasă pe poartă, şi-a dat întâlnire cu câţiva amici pentru a discuta ce e de făcut, iar seara a înnoptat la un prieten pentru că locuinţa sa era păzită de cei de la Securitate care vroiau să îl ridice. A doua zi de dimineaţă, a început să îi mobilizeze şi pe alţi colegi din fabrică pentru a se alătura celor care vroiau să dărâme regimul comunist.

Ameninţat cu armele

 „Când să ieşim pe poarta întreprinderii, am fost întâmpinaţi de maşini de pompieri şi oameni înarmaţi care erau gata să tragă. La un moment dat, chiar au început, dar din fericire nu trăgeau spre noi, ci în sus, pentru a ne intimida. Ne-am strâns în faţa Gării de Sud şi am pornit pe bulevard spre Casa Albă. Deşi era linişte, pe ambele străzi paralele cu Bulevardul Independenţei erau echipaje de miliţie care patrulau pentru intimidare", îşi aminteşte bărbatul.

Revoluţionarii au reuşit să îi determine să plece de la putere pe secretarul de partid pe judeţ împreună cu ceilalţi susţinători ai acestuia, fără a exista victime umane, după cum spune revoluţionarul, cu excepţia unei persoane care, din cauza presiunii, a făcut infarct şi a murit.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

V-a fost frică în acele zile?

Sigur că îmi era frică. Totul era real: armamentul din dotare, oamenii înarmaţi, iar dacă vroiau puteau să ne ciuruiască. Dacă ar fi să mai trăiesc odată, nu aş mai face aşa ceva.

Aţi avut coşmaruri?

Ani în şir de la Revoluţie am avut o teamă inexplicabilă pe care am moştenit-o din acele zile. La fiecare zgomot de maşină, aveam o tresărire pe care nu puteam să o controlez.

Câţi membri are Asociaţia?

Avem 90 de mebri, dintre care 50 cu certificat de revoluţionar. Însă au apărut mulţi revoluţionari peste noapte, inclusiv la noi în judeţ, pe care nimeni nu îi întreabă cine sunt.

CE-I PLACE

„Îmi place foarte mult să călătoresc şi mi-aş dori să cunosc cât mai multe locuri din antichitate şi civilizaţii noi. Îmi place să merg la mare ori de câte ori am ocazia şi timpul îmi permite".

CE NU-I PLACE

„Nu-mi place că în funcţii de conducere sunt oameni neprofesionişti şi incapabili. Nu-mi place toleranţa dusă la maxim, sunt mulţi care ies în faţă şi îşi arogă drepturi pe care nu le au".

PROFIL

Născut
16 august 1951, Fărcaşele, judeţul Olt

Studii
Liceul „Nicolae Bălcescu"

Familie
căsătorit, doi copii

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!