Ploieşti: Virgil Preda a inventat un sistem nou de montat jgheaburi
0
Meşterul a deschis în 1990 un atelier de tinichigerie pe Strada Gheorghe Doja, iar acum vinde produsele sale unor lanţuri mari de magazine din ţară.
Imediat după Revoluţie, Virgil Preda renunţa la slujba sa de la Uzuc pentru a duce mai departe o seră a familiei sale.
Câţiva vecini de-ai săi, la un moment dat, i-au cerut ajutorul, având nevoie de cineva care să-i coordoneze la Cooperativa Constructorul, unde munceau ca tinichigii.
Virgil a acceptat provocarea, în ciuda faptului că fusese ales doar pentru că îşi dovedise abilităţile profesionale pe cele două maşini pe care le deţinea şi le întreţinea, anume un trabant şi un aro.
Pe cont propriu
După un timp petrecut la cooperativă, meşterul şi-a dat seama că nu va avea niciun viitor dacă nu va încerca să fie pe picioarele sale.
Astfel, un an mai târziu, îşi deschidea propriul atelier, care încă mai funcţionează şi astăzi pe Strada Ghorghe Doja, fostă Oilor, din Ploieşti.
„Aici a fost înainte o seră pe care am lucrat-o eu, iar în seră am început să bag utilajele. Părinţii mei erau sceptici la început, pentru că nu ştiau dacă voi reuşi să rezist în timp”, spune Virgil Preda. Acum, după 18 ani de experienţă în domeniu, în atelierul său sunt realizate orice fel de obiecte din tablă, de la jgheaburi şi burlane, la găleţi sau rezervoare de apă.
Ideea inovatoare
Meşterul Preda nu s-a oprit la tradiţionalele obiecte confecţionate din tablă şi, într-un moment de inspiraţie, a avut o idee inovatoare, care a adus succesul garantat pentru afacerea lui.
„Am găsit un sistem de montare a jgheburilor fără să fie nevoie de cositorit. Mie nu-mi place să cositoresc, aşa că, pentru a scăpa de acest lucru, m-am gândit la o soluţie care să-mi fie la îndemână”, explică tinichigiul.
Cu invenţia brevetată în buzunar, omul a mers la câteva mari lanţuri de magazine din ţară, care au fost foarte încântate de acest sistem, în condiţiile în care clienţii acestor magazine nu aveau posibilitatea de a cositorii acasă jgheburile achiziţionate.
Satisfaţia lucrului bine făcut
„Am prins nişte contracte cu aceste firme, eu fac produsul şi îl duc în magazinele lor. Satisfacţie mea este că pot să-mi impun un punct de vedere, mai ales că ideea mea a fost brevetată pentru a nu permite şi altora să facă aşa ceva”, mai spune meşterul.
În prezent el lucrează la un sistem de învelire, care se pare, din primele încercări, că va fi un succes. Tinichigiul spune că punctul slab ale actualelor sisteme de învelire este tehnica, pentru că nicio tablă învelitoare nu trebuie să aibă gărui în ea, nici măcar pentru şuruburile de prindere.
Deficienţele sistemului actual
„Orice material are un coeficient de dilataţie, în condiţiile în care temperaturile pot fi ziua de 40 de grade Celsius şi noaptea de 20 de grade Celsius. Variaţiile duc la mişcări ale şuruburilor, iar prin acele găuri intră apa”, spune Virgil Preda.
Întrebări şi răspunsuri
Care este cea mai mare satifacţie a meseriei dumneavostră?
V.P.: Cea mai mare satisfacţie este atunci când realizezi cu mâinile tale un obiect bine lucrat şi finisat, pentru care te-ai chinuit mult şi pe care l-ai gândit mult. Este o meserie care presupune multă muncă, dar ai satifacţia unui produs bine realizat.
Unde au ajuns produsele dumneavoastră?
V.P.: Produsele realizate în atelierul meu au ajuns în întreaga ţară, la Cluj, Oradea, Arad, Craiova, Sibiu, Constanţa, Târgu-Mureş, Călăraşi, Bacău, Râmnicu-Sărat dar şi în alte oraşe.
Ce-i place
Virgil a avut de-a lungul timpului mai multe hobbyuri, unul dintre cele mai importante fiind fotografiile realizate chiar de el, cu aparatura specifică. De asemenea, meşterul a fost pasionat de depanările radio şi tv, dar şi-a făcut singur şi două autoturisme, un trabant şi un aro. El a cumpărat piesele şi bucăţile componente ale acestora şi le-a asamblat singur. A folosit maşinile mulţi ani, iar acum le păstrează în garajul casei sale.
Ce nu-i place
„Nu-mi place felul în care se trăieşte în zilele noatre, este debandadă şi în politică şi în economie. Este grav dacă unii dintre noi nu ştiu nici măcar ce semnifică ziua de 1 decembrie, în timp ce alţii, cum ar fi americanii, fac din ziua lor o mare sărbătoare”, este de părere Virgil.
PROFIL
NĂSCUT
4 februarie 1954, Ploieşti
EDUCAŢIE
Institutul Politehnic Bucureşti
EXPERIENŢĂ
A lucrat la Combinatul Chimic Valea Călugărească şi la Uzuc Ploieşti
FAMILIE
Este căsătorit, are o fată şi un băiat
Se încarcă comentariile...
