Ploieşti: Viorel State înrămează tablouri de 30 de ani

Este printre primii angajaţi ai singurei cooperative de profil, are zeci de ani de experienţă dar şi sute de clienţi.

Viorel State a urmat în timpul liceului un profil industrial de construcţii-tâmplărie şi întâmplător a ajuns să lucreze într-o fabrică de mobilă, la secţia de oglinzi şi şlefuit.

„Mi s-a părut greu la început pentru că trebuie să ştii tot ce trebuie să faci, să simţi fiecare detaliu, iar dacă nu poţi face meseria asta, dacă nu eşti făcut pentru ea, e mai bine să renunţi”, spune meşterul.

În branşă de trei decenii
 În 1980 el s-a angajat la una dintre cele şapte cooperative meşteşugăreşti de tăiat geamuri, olginzi şi înrămat, care funcţionau pe vremea aceea în Ploieşti.

După Revoluţie, din toate aceste unităţi au mai supravieţuit doar două, însă una s-a desfiinţat în timp. Viorel State este printre primii angajaţi ai singurei cooperative de profil care mai există acum în oraş.

Toată lumea poate confirma că este un expert în înrămarea tablourilor, a goblenurilor, a papirusului, dar se pricepe foarte bine şi la tăierea geamurilor şi a oglinzilor în diferite forme sau modele.

A înrămat tablouri celebre
„La noi vin artişti, oameni care pun la tablourile lor scumpe rame de calitate. Am înrămat o dată un tablou de Grigorescu, dar am avut şi lucrări de Corneliu Baba sau Bălaşa.

De obicei vin cu aceste tablouri colecţionarii dar şi cei care fac tranzacţii cu obiecte de artă. Niciodată clienţii care au venit cu aceste lucrări nu le-au lăsat la magazin peste noapte de teamă că ar putea intra hoţii în prăvălie să le fure”, explică tâmplarul.

Fără rame din plastic
Dintre toate tabloruile pe care le-a înrămat, bărbatul spune că cele mai migăloase sunt goblenurile, care trebuie întinse foarte bine pentru că altfel ar putea să se vadă urât, formând cute.

„Ca să le pui în ramă mă duce manopera cam la o oră şi ceva şi trebuie să fiu atent la toate detaliile ca să iasă foarte bine”, mai spune meşterul. În ceea ce priveşte calitatea ramelor, acesta spune că, din punct de vedere al rezistenţei, cele realizate în urmă cu 20 de ani erau mult mai bune decât cele care se fabrică acum.

„Există o mare problemă cu ramele din plastic, care se pot cumpăra de peste tot, din magazinele mari sau din 38-uri dar care sunt foarte proaste şi nu le recomand sub nicio formă clienţilor. Chiar dacă sunt mai ieftine ele se strică sau se rup imediat”, explică Viorel State.

Se pierde tradiţia
El spune că, din păcate, în branşa sa, meşeriaşii sunt puţini şi pe cale de a fi înlocuiţi cu maşinării moderne. „Pe lângă faptul că nu mai există şcoală de aşa ceva, totul tinde să fie robotizat, maşinile făcând toată treaba oamenilor. Plus că şi ramele sunt modernizate, profesionale”, afirmă tâmplarul.

De-a lungul timpului, el a încercat de mai multe ori să aducă ucenici la atelier, însă nu a reuşit din cauza costurilor implicate, pe care nimeni nu s-a arătat dispus să le acopere pentru tinerii care urmau să fie şcolarizaţi în această unitate.

Preţuri în funcţie de dimensiune şi ramă
Pentru înrămarea unui tablou de dimensiunile cele mai mici, preţurile pot varia de la 18 la 180 de lei în funcţie de rama aleasă, însă, lucrările foarte mari, realizate cu rame scumpe, pot depăşi şi 1.000 de lei.

Întrebări şi răspunsuri
Aţi avut comenzi ieşite din comun?
V.S.: Au fost câteva cereri, nu foarte multe, de înrămat carpete de pus pe perete, cu „Răpirea din Serai” sau alte asemenea imagini cunoscute. Am reuşit să le punem rame şi clienţii au fost mulţumiţi.

Vă moşteneşte vreunul dintre copii meseria?
V.S.: Nu, niciunul dintre ei nu a moşetnit această meserie, pentru că am vrut ca ei să ajungă mult mai departe în viaţă. Băiatul meu este economist iar una dintre fete, care este clasa a VIII-a vrem să intre în sistemul de învăţământ.

Ce-i place
Meşterului îi place să se plimbe cu avionul deşi nu a avut niciodată ocazia să facă o plimbare cu niciun mijloc de trasport aerian. El spune că acesta reprezintă visul lui de o viaţă cu toate că până acum nu a reuşit să-l trasforme în realitate.

Ce nu-i place
„Nu-mi place sistemul de învăţământ românesc şi faptul că fata mea care este clasa a VIII-a nu poate intra la liceu din cauza mediei şi pentru că sunt copii veniţi de la ţară care au medii mai mari deşi le obţin ei ştiu cum. Aşa ajung mari doctori dar uită pansamentul sau foarfeca în pacienţi în timpul operaţiilor”, spune Viorel.

PROFIL
NĂSCUT
30 octombrie 1959, Ploieşti
STUDII
Liceu cu profil de construcţii-tâmplărie
EXPERIENŢĂ
30 de ani în domeniul tâmplăriei
FAMILIE
Are un băiat şi două fete