Valentin Rotaru este o legendă în viaţă a Ploieştiului

Valentin Rotaru şi-a legat numele de un oraş în care nu s-a născut

Şi-a legat numele de Ploieşti când a deschis primul restaurant post-decembrist din oraş şi a readus bucătăria tradiţională în oraş.

Cu o viaţă desprinsă parcă din cărţi, Valentin Rotaru are ce povesti pentru generaţii întregi de nepoţi. Este cel mai bun exemplu de om plecat de foarte de jos care a reuşit exclusiv prin muncă şi inteligenţă. Născut într-una dintre cele mai sărace comune din Argeş, numită ca o ironie a sorţii, Bogaţi, Valentin Rotaru a simţit încă de mic gustul amar al sărăciei.

Abandonat de părinţi, a fost crescut de bunică şi a fost nevoit, încă de la şase ani, să facă prima sa mâncare, o ciorbă de fasole. „Am simţit instinctiv că cimbrişorul sălbatic de la marginea dealului unde locuiam va face mâncarea mai bună. De atunci încerc să regăsesc gusturile copilăriei prin combinaţii inedite de condimente", spune Valentin Rotaru. A fost nevoit să abandoneze şcoala şi să se bage slugă la un bogat pentru „mâncare şi un costum de haine".

Plecat pe la 15 ani la Bucureşti, să înveţe o meserie, a suferit un accident care avea să-i schimbe viaţa. L-a salvat celebrul Matache Măcelaru. „Eram într-un camion plin de muncitori, bărbaţi şi femei care a oprit în Piaţa Matache. Copil sălbatic, neobişnuit cu oraşul, am coborât chiar atunci când trecea o maşină. Îmi amintesc ca prin vis cum Matache Măcelaru, cu o haină de piele lungă pe el, m-a luat pe braţe şi m-a dus la spital unde am fost salvat. După săptămâni întregi de vindecare, am rămas cu o cicatrice pe faţă", povesteşte bărbatul.

Viaţa în Germania

La 20 de ani, viaţa l-a adus în Ploieşti, unde a lucrat la costrucţia fabricii de dero. Tot atunci i-a cunoscut pe părinţii săi adoptivi, o familie de ţărani din Drăgăneşti, fără copii, iar Vasile Călinel, bărbat în toată firea, a devenit Vasile Rotaru şi mai apoi Valentin Rotaru, după numele pus de colegii de azil din Germania care nu puteau să-l strige defel Vasile şi l-au botezat Valentin.

Se întâmpla asta după ce bărbatul a fugit în Germania, înainte de Revoluţie, supărat că un coleg l-a turnat la Securitate. A profitat că era şofer de TIR şi a rămas acolo pentru o viaţă mai bună. „Atunci am deprins gustul afacerilor. Cumpăram case, le renovam şi le transformam în restaurante. Îmi mergea bine, dar am zis să mă întorc în România, sufletul meu era aici", povesteşte Valentin Rotaru. În 1996, redeschidea cel mai celebru restaurant din Ploieşti de dinainte de Revoluţie, ars complet în urma unui incendiu misterios, „Pelicanul".

A fost, de altfel, prima crâşmă din oraş unde puteai mânca ceva occidental. De atunci, a mai construit un han şi un hotel, ambele în stiluri românesc-germane, unde poţi mânca cele mai bune preparate tradiţionale româneşti din Ploieşti, după reţete inventate de Valentin Rotaru. „Nimic nu ajunge pe mesele clienţilor până când nu este verificat de mine", spune bărbatul.

Care este cea mai mare dezamăgire?

V.R: Spre deosebire de străinătate, statul şi autorităţile locale nu sprijină investitorii şi afacerile locale. Dacă s-ar întâmpla asta, toată lumea ar avea de câştigat. La experienţa pe care am căpătat-o până acum, eu nu aş mai sfătui tinerii să înceapă ceva aici. De altfel, una dintre fetele mele este stabilită în Franţa.

De ce supervizaţi mereu reţetele?

V.R: Am secretele mele, de la felul cărnii din care prepar micii sau pastrama până la condimentele folosite şi timpul în care o bucată de friptură stă pe grătar. Vreau ca acest gust să fie regăsit întotdeauna de clienţii care mănâncă la mine.

Ce-i place

Îi place să se plimbe, să vadă locuri noi, dar, din cauza muncii a avut în viaţa întreagă doar două concedii. I-ar plăcea ca oamenii să se gândească la el ca cineva care a lăsat ceva în urma lui.

Ce nu-i place

Nu-i place cum muncesc românii, după principiul „timpul trece, leafa merge". Pentru el, formula succesului este să nu minţi, să nu furi şi să-ţi faci treaba conştiincios.

Profil

Născut. 12 septembrie 1936, satul Bogaţi, comuna Glâmbocel, Argeş

Familie. 2 fete şi un nepot

Studii. Şcoală de ucenici în construcţii Bucureşti

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!