Ploieşti: Ioan Şendroiu ajută copii cu multă dăruire
0
Fiind paroh al Bisericii „Sfânta Treime” din Ceptura, preotul a reuşit să se implice în mai multe proiecte pentru a oferi copiilor din comună posibilitatea unei vieţi mai bune
Ceea ce în majoritatea comunelor şi satelor prahovene este doar un vis, în comuna Ceptura este o realitate. Aici, va funcţiona din această toamnă un aşezământ socio-cultural educativ, ridicat în curtea Bisericii Ortodoxe „Sfânta Treime” din comună, construit chiar de preotul paroh Ioan Şendroiu.
Preotul este născut în comuna în care slujeşte şi dintotdeauna şi-a dorit să îmbrace haina preoţească. El îşi aminteşte că, în clasele primare, existau cadre didactice care, la finalul anilor de şcoală le făceau copiilor evaluări, spunându-le pentru ce meserii ar fi buni.
Când a venit rândul său să fie evaluat, dascălii i-au spus că are posibilitatea de a se face învăţător sau preot. Ioan a ales să fie preot din dorinţa de a fi aproape de enoriaşii săi, cu sfaturi sau chiar mai mult. În anii petrecuţi în biserică a întâlnit multe situaţii de oameni sărmani, cu probleme, pe care şi-a dorit să-i ajute.
Copiii sunt viaţa lui
Iubirea pentru cei din jur a acestui preot a determinat şi comunitatea locală să se implice în realizarea visului preotului de a ridica un aşezământ pentru copii. Imediat au început însă să apară şi oameni de bine, dispuşi să dea o mână de ajutor.
O profesoară din Liceul teoretic „Al. I.Cuza” s-a oferit să facă pregătire cu micuţii la limba română, iar o fundaţie din Prahova a implementat un proiect prin care aşezământul va fi dotat cu cărţi, calculatoare şi altele.
Fie că vorbeşte despre cei doi fii ai săi, despre nunori sau nepoţii săi, fie că vorbeşte despre cei 25 de copii care vor învăţa la aşezământ, din toamnă, bucuria preotului este la fel de mare.
Alături de copii
„Am predat religie la şcoală şi de atunci m-am ataşat de copii. Atunci când vezi că provin din familii nevoiaşe dar ei sclipesc de inteligenţă parcă ai vrea să faci mai mult pentru ei.
Ei îşi amintesc mereu de lucrurile făcute împreună cu mine, iar toate acestea m-au determinat să fac mai mult pentru ei”, explică preotul.
Cum fiul cel mare este la rândul său tot preot, Ioan i-a propus acestuia să fie voluntar în proiectul său. Tânărul acceptat cu bucurie, în plus şi soţia acestuia a preluat un post de educatoare.
Familia este cea mai importantă
Pentru Ioan Şendroiu familia este cea mai importantă, fiind alături de fiecare dintre copii şi ajutându-i. La fel de importantă cum este misiunea lui de a da viaţă ideilor sale.
În urmă cu doi ani, preotul împreună cu membrii familiei sale dar şi cu alţi colaboratori au realizat scenete religioase pe care le-au oferit credincioşilor prin internet.
Cum toţi cei care trec pragul casei sale devin, în scurt timp, prietenii familiei, preotul, împreună cu soţia sa sunt naşii a opt cupluri de tineri căsătoriţi din Ploieşti şi din judeţ. De altfel, cei doi acceptă cu bucurie să boteze şi copii, mai ales că micuţii au un loc aparte în inima preotului.
Întrebări şi răspunsuri
Ce v-a determinat să faceţi un aşezământ pentru copii?
I.Ş.: Iniţial am vrut să facem altceva în această clădire, dar tot discutând cu oamenii care au venit să ridice imobilul mi-am dat seama că cele mai multe probleme ale lor sunt legate de copii, fie pentru că nu au bani să le ofere un meditator bun, fie pentru că nu au cine să-i lase atunci când ei sunt plecaţi. Aşa ne-am hotărât să facem acest aşezământ.
Cum aţi ales copii din aşezământ?
I.Ş.: Am plecat de la familiile nevoiaşe, cu mulţi fraţi, care nu au cu cine face lecţiile sau care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate iar ei sunt crescuţi de bunici. Venind aici, copiii pot să-şi facă lecţiile de a doua zi sub supravegherea cadrelor didactice.
Câţi copii pot veni la aceste centru?
I.Ş.: Proiectul este făcut pentru 25 de copii, dar spaţiul poate fi extins. Totuşi ne-am mai fi necesare cadre didactice voluntare pentru a putea oferi supraveghere şi îndrumare pentru mai mulţi elevi.
S-a oferit până acum cineva să fie voluntar la aşezământ?
I.Ş.: În afara membrilor familiei, există o doamnă profesoară din Liceul „Al.I.Cuza” din Ploieşti, Doina Grigore, care s-a oferit să facă meditaţii la limba română cu aceşti copii, care nu au posibilitatea de a-şi lua un meditator.
Ce-i place
Preotului îi place să poată da o mână de ajutor atunci când cei din jurul său au nevoie. Astfel, pentru a veni în sprijinul bătrânilor şi al bolnavilor din sat, el a avut ideea de a forma un grup de fete pe care soţia sa le învaţă să gătească, iar mâncarea ajunge pe mesele oamenilor sărmani.
Ce nu-i place
Nu îi place că nu poate oferi ajutor unui număr mai mare de copii, în afara celor înscrişi la aşezământ. „Dacă am fi pornit de la ideea să-i ajutăm pe toţi copiii sărmani din comună, mutam şcoala lor aici, la biserică”, spune părintele.
PROFIL
NĂSCUT
14 martie 1955, Ceptura
STUDII
Seminarul şi Facultatea de Teologie Bucureşti, Facultatea de Drept
FAMILIE
Căsătorit, are doi băieţi