Ploieşti: Elena Rădiţă a recoltat sânge în peste 50.000 de cazuri
0
De 16 ani lucrează ca asistent recoltator la Centrul de Transfuzie Sanguină Ploieşti şi prin meseria sa simte că-i ajută pe cei aflaţi în suferinţă, împreună cu donatorii.
A dona sânge este o misiune nobilă pe care unii dintre noi o duc la bun sfârşit cel puţin o dată pe an. Sunt multe persoane care, dând dovadă de bunătatea sufletească, devin „clienţi” fideli ai Centrului de Transfuzie Sanguină Ploieşti. Îi mână dorinţa de a ajuta, dar se întorc şi pentru că ştiu că asistentele recoltatoare au mână uşoară, cum se spune, ştiu să se poarte cu ei şi îi înţeleg atunci când sunt mai obosiţi sau emoţionaţi.
Elena Rădiţă este unul dintre aceşti asistenţi, dare practică de ani de zile această meserie. „La 14 ani m-am orientat spre ea şi o practic cu mare plăcere. Am absolvit întâi liceul sanitar, normal, dar dragostea o aveam încă de prin anul 1988, când erau sanitarii pricepuţi şi participam la cursuri şi la concursuri, bineînţeles. Asta mi-a plăcut şi asta am vrut să fac”, îşi aminteşte Elena Rădiţă.
Familia nu s-a amestecat în alegerea ei şi mama sa a fost chiar încântată de calea pe care avea să o urmeze. Ştia că va fi de ajutor oamenilor. „Este o meserie foarte frumoasă, să lucrezi cu omul, să-l înţelegi... şi mai ales te bucuri când ştii că poţi să faci un bine cuiva, pentru că noi, fiind aici în slujba donatorilor, suntem , practic, în slujba pacienţilor care au nevoie de sânge”, spune Elena Rădiţă.
Donatorii sunt cuminţi
Cât despre relaţia cu donatorii, nu sunt deloc probleme. Asistenta mărturiseşte că aceştia sunt cooperanţi. „Este foarte bine, pentru că dânşii sunt oameni sănătoşi, nu sunt cu probleme şi ne înţelegem foarte bine. O parte dintre ei vin cu gândul de a face bine altcuiva, de a ajuta pe cineva aflat în suferinţă. Nu o consider o meserie grea şi eşti mulţumit când vezi donatorul că este mulţumit la plecare, că i s-a recoltat uşor, că nu au existat niciun fel de probleme”, explică recoltatoarea.
Care sunt calităţile unui bun asistent în domeniu? „În primul rând să fii un foarte bun recoltator, să abordezi venele foarte bine, în sensul că omul trebuie să plece mulţumit, doar vrem să se întoarcă... Şi trebuie să comunici foarte uşor şi bine cu dânşii, să-i înţelegi, pentru că, în fond, există o emoţie, nu oricine vine să doneze... Şi mai e nevoie de răbdare.
Îşi petrece opt ore pe zi la Centru şi timp liber nu are foarte mult. „Stăm cam prost la capitolul ăsta, dar atât cât am îmi place să citesc, să călătoresc, să ascult muzică...”, spune Elena. Ştie că se pricepe la ceea ce face şi nu ar renunţa decât pentru a se deda unei alte pasiuni, psihologia.
Profil
NĂSCUT
9 noiembrie 1973, Ciorani
STUDII
Facultatea de Psihologie Spiru Haret
EXPERIENŢĂ
Este asistentă recoltatoare de 16 ani
FAMILIE
Căsătorită, are un copil
Întrebări şi răspunsuri
Ce le transmiteţi potenţialilor donatori?
Să vină cu toată încrederea, pentru că este bine să donezi o dată pe an, măcar, cantitatea de sânge nu este foarte mare. Sunt oameni cărora le este frică de ace, dar acele noastre de recoltare sunt foarte bine ascuţite şi înţepătura la donare este mai uşoară decât la recoltarea normală de sânge.
Ce moment a fost mai dificil în meserie?
La început, când ne-a adus acest aparat de trombocitafereză am avut un pic de teamă. Normal, era ceva nou, era un lucru nou pentru noi, dar ne-am obişnuit. Acesta a fost singurul lucru care ni s-a părut un pic mai greu, în rest ne-am descurcataici cu toţii.
Ce-i place
Pot să spun că-mi place foarte mult toamna şi îmi place şi să-mi petrec timpul în bucătărie, pentru că îmi place să gătesc, să fac prăjituri... În ceea ce priveşte oamenii, îmi plac cei care sunt sinceri.
Ce nu-i place
E greu de spus pe moment ce nu-mi place, dar îmi vine în minte câteva lucruri, începând cu minciuna, bârfele şi terminând cu curăţenia. Da, nu-mi place să fac curăţenie.
Se încarcă comentariile...
