Ploieşti: Sabina Mihai e membră a Uniunii Scriitorilor de la 12 ani

Poezia este o stare de spirit care o caracterizează şi versurile sale prind contur în portretul unei mari speranţe a literaturii române.

A început să scrie de la vârsta de opt ani, fiind marcată profund de moartea bunicului său. Treptat, însă, a descoperit că asta este ceea ce-i place cu adevărat să facă. „Dacă nu scriu, mă simt pur şi simplu goală pe interior. Este ceva în mine care cere să iasă afară. E ca şi cum cineva mă ghidează de undeva. Nu pot să spun că de sus, sau să vorbesc despre experienţe de acest gen, dar pur şi simplu simt şi scriu", spune Sabina Mihai, cea care la vârsta de 12 ani a scos prima carte intitulată „Căluţul", parţial sponsorizată de Uniunea Scriitorilor din România.

A fost apreciată ca fiind unul dintre copiii minune ai poeziei româneşti şi, ulterior, a devenit şi membru al prestigioasei instituţii. „Am pornit de la Palatul Copiilor din Ploieşti, de la doamna profesoară Aurelia Mihalache, şi am ajuns la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti, unde am fost cea mai mică. Acolo l-am cunoscut pe Mircea Micu, Iuliu Raţiu...", povesteşte Sabina.

În căutarea inspiraţiei

Şi-a adunat creaţiile în trei volume şi este în plină efervescenţă creatoare. Fie în ţară, fie pe meleaguri străine, tânăra autoare este în căutarea ispiraţiei şi a versului sublim. „Vara trecută, la Vama Veche, am scris frenetic. Plângeam, eram cu nişte prieteni... Mă simţeam prinsă între două lumi..., plângeam şi scriam. Poeziile de atunci sunt cele mai bune poezii ale mele. Îi place foarte mult să şi călătoreasc şi o fac pentru a-mi căuta inspiraţia. Iubesc foarte mult ţara noastră, dar caut şi un alt gen de oameni, de trăiri... Am fost în Belgia, Franţa..., caut locuri mai retrase, caut atmosferă...", explică Sabina Mihai.

De-a lungul timpului a parcus foarte multe subiecte, de la cele religioase, până la cele politice, dar în general scrie despre dragoste. Este sprijinită în ceea ce face, atât de mama sa, cât şi de prietenii apropiaţi, care au învăţat să-i respecte trăirile şi pornirile creatoare.

Lucrurile cu adevărat importante

„Pentru mine asta nu este o distracţie. Prietenii întotdeauna au chiar ei un pix şi o foaie pregătite şi mă susţin. Dacă scriu, mă lasă în pace. Iar mama mea... m-a susţinut foarte, foarte mult, m-a încurajat să citesc...", spune, cu emoţie, Sabina Mihai, o tânără care simte că persoanele din generaţia sa nu ştiu să se bucure de lucrurile cu adevărat importante. „Tinerii nu sunt preocupaţi de esenţial, sunt foarte violenţi, nu ştiu să iubească, să fie fericiţi de soare... Eu mă bucur când văd soarele, dar mulţi nu mai văd ceea ce ar trebui să vadă. Eu cred că involuăm, suntem în aşa mare viteză, încât nu mai vedem nimic din jurul nostru", mărturiseşte Sabina Mihai.

Profil
NĂSCUT
29 august, Ploieşti

EDUCAŢIE
Liceu

FAMILIE
Nu are fraţi

Întrebări şi răspunsuri
Ai un loc preferat în ţară unde te simţi în largul tău?
Am o cafenea preferată în Bucureşti, cu o atmosferă bună, cu muzică jazz...

Care sunt poeţii tăi preferaţi?
Blaga îmi place, foarte mult, dar îmi plac şi versurile poeţilor Adrian Păunescu şi Mircea Dinescu.

Când vei scoate o nouă carte?
Următoarea cartea intenţionez să o public în primăvară, poate prin februarie. Aş vrea să fie o ediţie revizuită şi readăugită a ceea ce am scris până acum.

Ce le transmiţi poeţilor începători?
Să fie perseverenţi şi să nu ia scrisul ca pe un hobby. Să dea Dumnezeu să poată face mai mult

Ce-i place
Îmi place foarte mult muzica. Debussy, Beethoven şi Sting sunt preferaţii mei. Ascult foarte mult muzică şi mă inspiră. Îmi place şi toamna, îmi plac ochii mei şi culoarea mov.

Ce nu-i place
Nu-mi place epoca în care trăiesc, viteza asta cu care ne luăm peste picior unul pe altul. Practic asta facem, nu mai avem timp nici să ne reţinem numele... Şi trebuie să spun că nu-mi place perversitatea.