Ploieşti: Preotul Gheorghe Diţu şi-a închinat viaţa bisericii Vărbila
0
De 25 de ani, preotul se luptă pentru refacerea mănăstirii de la începutul secolului XVI. Când a fost dat afară pe uşă, a intrat pe geam pentru a obţine banii necesari.
Gheorghe Diţu a luat calea Bisericii ca o continuare a unei tradiţii de familie: bunicul şi tatăl său au fost, la rândul lor, preoţi. După terminarea facultăţii, se gândea mai mult la o misiune de profesorat şi la familie, însă, la insistenţele părinţilor, a devenit preot într-una din puţinele parohii libere la acel moment din Prahova, biserica Vărbila, la aproximativ 15 km de Ploieşti.
"M-am speriat destul de tare când am văzut în ce stare jalnică se afla. Însă bunicul meu mi-a spus că abia acum pot să demonstrez de ce sunt în stare, la greu. Neavând încotro, am acceptat crucea misiunii de preot, cu bunele, greutăţile şi bucuriile ei", spune Gheorghe Diţu.
Iar din 1985, viaţa lui s-a identificat cu cea bisericii Vărbila, un bătrân şi bolnav monument istoric. Construită, potrivit atestărilor documentare, pe la 1510, de ctitoria ei se leagă, în timp, nume precum Marele Spătar Dragomir, Banul Toma, boierii Filipeşti, dar şi... Mihai Viteazul.
Domnitorul a stat trei zile la această mănăstire, înainte de bătălia de la Bucov, pentru a se ruga. Încărcătura istorică nu a salvat însă întreg ansamblul de la prăbuşire. A fost grav afectat de cutremure, infiltraţii de apă, domniile fanariote, reforma de secularizare a averilor mănăstireşti a lui Cuza şi nepăsarea comuniştilor.
Practic, atunci când preotul a venit în Vărbila, în 1985, întreg ansamblul era o ruină. "În tot acest timp, am lucrat pe trei fronturi. Familie, misiunea de preot şi şantierul deschis de 25 de ani. Am simţit încă de la început că voi apuca să văd biserica în măreţia de altădată", spune preotul.
2 milioane de euro din fonduri europene
Pentru aceasta însă, a dus o adevărată luptă cu autorităţile locale, judeţene şi centrale. Sunt foarte puţini factorii de decizie care nu s-au trezit la uşă cu Gheorghe Diţu pentru a le cere fonduri pentru biserică. Iar când a fost dat afară pe uşă, a intrat pe geam, iar insistenţele lui au dat roade.
S-a ocupat personal de găsirea unor specialişti care să întocmească documentaţia pentru consolidarea şi refacerea bisericii, a supravegheat şantierul, a obţinut fonduri de la Consiliul Judeţean şi sponsori.
Spre deosebire de multe autorităţi care nu au făcut nimic pentru atragerea fondurilor europene, preotul Diţu a reuşit să întocmească, împreună cu o firmă de consultanţă, un proiect eligibil prin care 2 milioane de euro vor fi investiţi, până în 2013, în mănăstirea Vărbila.
"Dumnezeu e cea mai mare pilă pe care o poţi avea vreodată, iar eu am crezut în visul meu şi ajutorul divin", spune preotul.
Este conştient şi de faptul că, după cheltuirea fondurilor europene, va mai avea multe de făcut şi că va trebui să reia drumurile pe la autorităţi şi afacerişti pentru a duce misiunea la capăt, aceea de a reda românilor, prin biserica Vărbila, o parte din istoria neamului lor.
O istorie pe care au ignorat-o şi care, acum, îi costă foarte mult să o recupereze.
Ce-i place
Lucrurile bine făcute şi oamenii care îşi urmăresc visele sunt pe placul părintelui Gheorghe Diţu. Îşi iubeşte mult şi familia care l-a înţeles. Unul dintre băieţi a urmat şi el teologia.
Ce nu-i place
"Faptul că românii nu îşi respectă istoria şi monumentele mă întristează. Nu am crezut niciodată că va dura o viaţă de om să refac ceea ce alţii au construit în doar câţiva ani", spune preotul.
Cum aţi reuşit în perioada comunistă să faceţi reparaţii la biserică?
G.D: Cu perseverenţă, ca de obicei. Au încercat de mai multe ori să mă cumpere ca informator, însă, când au văzut că nu o scot la capăt cu mine, m-au lăsat în pace, cu hârţoagele mele, ba chiar am primit fonduri între 1985 şi 1989 pentru a mai repara câte ceva la biserica Vărbila.
Ce comori ascunde biserica?
G.D: Pe lângă o comoară în adevăratul sens al cuvântului, nedescoperită încă, în biserică sunt patru morminte de boieri. În plus, întreaga arhitectură este o împletire de stiluri, inclusiv cu elemente iudaico-creştine, cum este steaua lui David.
Profil
Născut. 6 decembrie 1958, Ariceştii Zeletin
Studii. Facultatea de Teologie, Bucureşti
Familie. Căsătorit, are trei copii
Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos
Se încarcă comentariile...
