Ploieşti: Octavian Onea vrea să păstreze vie istoria oraşului Ploieşti

Octavina Onea a lansat până acum mai multe volume

A fost pentru mulţi ani muzeograf la Câmpina şi apoi a lucrat la Prefectura Prahova, deşi spune că cea mai frumoasă a fost perioada în care a fost muzeograf

Viaţa lui Octavian Onea a fost legată, pentru mai mulţi ani, de profesorul Nicolae Simache, sau nea Nicu, cum îi place lui să spună. Fiind dirigintele lui, profesorul l-a determinat să aleagă Facultatea de Istorie şi tot el a fost cel care l-a făcut pe Octavian să profeseze în Prahova.

La vremea terminării facultăţii, el primise mai multe oferte de angajare de la diferite muzee din ţară, însă, atunci când profesorul Simache i-a spus să vină să predea în Prahova, bărbatul nu a mai stat pe gânduri.

După un an de zile el a lăsat catedra de profesor pentru a se angaja muzeograf la Muzeul „Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Câmpina. Aici a fost angajat din 1968 până în 1998, când s-a transferat la Prefectura Prahova, pe un post de consilier la Centrul de Cultură, Culte şi Învăţământ, unde a lucrat până în anul 2007, când s-a pensionat.

Publicist şi iubitor de istorie

Paralel cu activitatea profesională, Octavian a publicat mai multe cărţi, prima dintre ele fiind scoasă de sub tipar în 1998, cu ceva timp înainte să plece de la muzeul câmpinean.

Volumul „Şi totuşi, când s-a născut Haşdeu" a fost realizat cu toată pasiunea sa pentru opera lui Haşdeu şi mai ales cu dorinţa a păstra vie istoria, dar şi valorile judeţului nostru.

„Profesorul Simache spunea că nu poţi fi un istoric adevărat dacă nu cunoşti orepa lui Haşdeu şi a lui Iorga. Cred că dacă ar mai fi trăit, m-ar fi trimis cu siguranţă şi la muzeul lui Iorga de la Vălenii de Munte, pentru a-i cunoaşte mai îndeaproape opera", spune fostul muzeograf.

Au urmat de-a lungul timpului şi alte volume publicate, ba chiar şi două piese de teatru. Un alt nume important de care se leagă una dintre cărţile lui Octavian este dramaturgul român Ion Luca Caragiale.

Poarta Sărutului

În prezent, Octavian Onea coordonează şi o revistă de literatură şi artă, care se numeşte „Poarta Sărutului" şi care a apărut în toamna lui 2008.

Această revistă a fost realizată în colaborare cu alţi scriitori din municipiu.

În „Poarta Sărutului"  iubitorii de literatură, dar şi cei care îndrăgesc arta, au posibilitatea de a regăsi pasaje din opere, poezii sau critici literare ale unor oameni de cultură. "Îmi place să stau în acest oraş şi încerc să contribui şi eu la relevarea identităţii Ploieştiului, pe de o parte în piesele scrise de mine şi publicate, am menţionat de fiecare dată acest oraş şi pe de altă parte sper că am demonstrat că opera cea mai valoroasă a lui Caragiale, anume „O scrisoare pierdută" are ca loc de acţiune urbea Ploieşti", spune Octavian.

Astfel, prin grija sa faţă de păstrarea vie a amintirilor legate de Ploieşti, Octavian speră să ducă la bun sfârşit opera începută, cu mulţi ani în urmă, de scriitorii şi profesorii care i-au călăuzit şi lui paşii în viaţă.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum v-a influenţat profesorul Simache ascensiune în viaţă?

O.O.: Pe când eram la liceu vroiam să studiez la Facultatea de Arte Plastice, iar profesorul m-a pus să dau o probă. Văzând că sunt talentat m-a trimis la pinotecă pentru a face un tablou după Grigorescu. Reproducerea a ieşit foarte bine şi chiar am primit o scrisoare de recomandare din partea unui director de muzeu, scrisoare pe care profesorul a închis-o într-un plic şi de atunci nu am mai văzut-o.

Ce altceva aţi visat să ajungeţi?

O.O.: Am vrut să dau la Conservator şi doamna Cela Delavrancea m-a invitat acolo, fiind profesoară. Mi-a propus chiar să mă ajute să intru, dar acest lucru m-a determinat să nu mai vreau să ajung la Conservator, pentru că mi-am dorit foarte mult să pot face ceva cu propriile mele puteri, nu cu pile. Ulterior am cântat în mai multe coruri, am fost chiar şi solist în corul universităţii.

Ce-i place: Îi plac foarte mult artele plastice şi era cât pe ce să urmeze cursurile unei facultăţi de profil, însă s-a răgâzgândit îndrumat fiind de profesorul şi dirigintele său, Nicolae Simache.

Ce nu-i place: „Nu-mi place ce s-a întâmplat în mass media în ultima vreme, sunt destul de familiarizat cu presa veche, de pe vremea lui Haşdeu, când gazetarii erau oameni de direcţie. Ei trebuie să fie nişte luminători nu nişte gonaci, ca cei de la Balc", este de părere Octavian.

Profil

NĂSCUT:

11 februarie 1944, Ploieşti

STUDII:
Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti

FAMILIE:
Căsătorit, are trei copii şi cinci nepoţi şi nepoate