Ploieşti: Maria Cristache vinde legume de 30 de ani în piaţă

A abandonat meseria de operator chimist pentru a se dedica familiei şi creşterii copilului. Îşi câştigă existenţa din munca grea cu pământul şi roadele lui.

De 30 de ani, cu mici excepţii, pe Maria Cristache o găseşti zilnic la o tarabă din Piaţa Nord din Ploieşti.

Clienţii săi fideli ştiu că nu vine niciodată în zilele când sunt sărbători importante pentru că femeia merge atunci la biserică pentru a-i mulţumi Celui de Sus că este sănătoasă, că are putere de muncă şi că pământul îi dă în fiecare anotimp răsplata muncii.

În rest, de cum se crapă de ziuă, Maria este la taraba ei. Aranjează legumele, pune deoparte comenzile speciale şi răspândeşte un optimism debordant prin veselia fiecărui cuvânt pe care îl schimbă cu ceilalţi producători din piaţă.

Datorită ei, în mai multe case din Ploieşti încă se mănâncă roşii şi alte legume româneşti. Noduroase, poate puţin pătate, ori crescute strâmb, după capriciile pământului şi ale fenomenelor naturale. Dar atât de gustoase şi căutate.

Acum are pe tarabă gulii, păstârnac şi tot felul de rădăcinoase care se transformă în salate sau ciorbe gustoase. Nu sunt nici pe departe atât de aspectuoase ca morcovii din Turcia de la taraba de vizavi, dar toată lumea vine la ea să cumpere.

După ce termină tot ce are de vândut se duce acasă unde până seara târziu stă în solar şi îngrijeşte producţia de salată, ceapă verde şi ridichi de la primăvară. După ce termină cu ele, vine rândul roşiilor şi al verdeţurilor, apoi al cartofilor. Şi tot aşa, zi de zi, an de an, contaminată de puterea lui fertilă, duce lupta românului de la ţară cu pămîntul căruia i-a picat în vrajă când era doar o copilă.

O muncă ingrată

Acum mai ales, când frigul şi curenţii de aer sunt stăpâni pe piaţă, Maria se înfofoleşte cu mai multe rânduri de haine şi îşi acoperă bine capul pentru a rezista o zi întreagă în ger.

Nu este deloc confortabil să fii zilele acestea în situaţia ei şi, poate, nici în general. Are mâinile umflate şi bătucite de muncă, părul alb nu a cunoscut niciodată vopseaua, iar hainele sunt lipsite de cochetărie.

Dar are ceva ce nu poţi obţine cu nici un artificiu stilistic: un aer profund de autenticitate şi puterea de a spune cuvintelor pe nume. "Am făcut şcoală, ba chiar am profesat ca operator chimist. Tânără fiind, am rămas însărcinată. Atunci m-am decis imediat că trebuie să-mi cresc copilul şi să mă întorc la munca câmpului. Iar de atunci nu m-am oprit. Dacă nu tragi de tine nu ai ce pune pe masă", spune cu dârzenie femeia.   

Băiatul este cel care o ajută atunci când Maria este plecată la piaţă cu marfă. Uneori este nevoită să stea în Ploieşti mai multe seri pentru a vinde tot, dar nu-şi face griji pentru acasă. Băiatul se îngrijeşte de solare şi de recoltele de pe câmp, iar ea este mulţumită că are cui să transmită mai departe secretele unei dintre cele mai grele munci: a îmblânzitul gliei.

Profil

Născută. 22 ianuarie 1955.

Familie. Divorţată, are un băiat de 30 de ani

Studii. A absolvit 12 clase.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi regretat vreodată că aţi renunţat la meserie?

M.C: În nici un caz. Poate că ar fi fost o muncă mai uşoară, aveam un salariu stabil, dar nu aş fi putut. Cine lucra pământul moştenit de la părinţi? Nu, nu am regretat niciodată, îmi pare bine că am făcut alegerea asta.

Cât vor mai rezista legumele româneşti?

M.C: Dacă agricultorii nu vor fi încurajaţi şi susţinuţi de stat, cred că foarte puţin. Devine din ce în ce mai greu să investeşti în arat, semănat şi altele şi să vezi că nu-ţi scoţi banii la final de an. Iar tinerii nu mai sunt la fel de dispuşi să facă toată această muncă pentru un profit mic.

Ce-i place

Atunci când are timp, îi place să urmărească ştirile şi tot ceea ce ţine de actualitate şi mersul politicii în România. De filme nu are timp, le consideră o pierdere de timp. Este foarte informată şi ţine pasul cu vremurile.

Ce nu-i place

Nu-i plac oamenii care nu muncesc, dar se vaită că nu bani. "Dacă stai, nu-ţi pică din cer nimic. Uneori trebuie să strângi din dinţi ca să mergi mai departe, alteori să tragi de tine, deşi simţi că nu mai poţi", crede Maria.