Ploieşti: Ion Ionescu e meşter, de-o viaţă, în repararea brichetelor

În peste 40 de ani de activitate, bărbatului i-au trecut prin mână zeci de mii de brichete şi aproape în fiecare an a lucrat şi pe Litoral, pentru turişti.

Pasiunea pentru a meşteri diverse lucruri a căpătat-o Ion Ionescu încă din copilărie, când stătea în preajma tatălui săi, un bărbat priceput, de profesie şofer. „Întotdeauna mi-a plăcut mecanica, pentru că tata a fost şofer. Tot timpul aveam maşini în curte... Cred că din acest motiv am ales meseria asta, de mecanică, dar am preferat mecanica fină. După ce am absolvit şcoala, am lucrat, însă, şi ca instalator, am lucrat şi lăcătuşerie şi tocilărie, m-am ocupat de toate", spune Ion Ionescu.

O pasiune i-a rămas constantă, însă. De peste 40 de ani, bărbatul încarcă şi repară brichete. „Am încărcat zeci de mii de astfel de obiecte. Era greu înainte, pentru că încărcam şi pe sus, nu doar pe partea de jos a brichetei, şi aveam mâinile arse. Dar nu aveai ce să faci, trebuia să mănânci o pâine", mărturiseşte meşterul.

Vremurile bune

Ion Ionescu îşi aminteşte vremurile în care clienţii făceau coadă la uşa sa şi povesteşte cum zeci de ani a mers cu munca şi pe Litoral, în staţiunea Eforie Sud. „Era pe vremea lui Ceauseşcu. Niciodată nu am lipsit de pe Litoral. Pe vremea aia se puneau supape metalice, cu garnitură de cauciuc... Aveam şi clienţi români, dar şi turişti străini, din Yugoslavia, Germania, Franţa... Pe vremea aceea, brichetelor din plastic, dacă se spărgeau, le tăiam capătul, le puneam plachetă, apoi le puneam supape. Era criză de brichete atunci. Munceam şi aveam bătăi în podul palmei", spune nea Ion.

Nici după Revoluţie nu a fost treabă rea şi în primii ani a avut de lucru de dimineaţă până seara. Nu aveam timp nici să mănânce, iar ţigarea ardea în scrumieră, nu apuca să o fumeze. Cât despre clienţi, spune că a dat ochii cu fel de fel de oameni, unii mai încăpăţânaţi, alţii înţelegătorii, unii care i-au devenit fideli. „Am clienţii mei de atâţia ani, care nu-şi lucrează piesele când sunt eu în concediu, mă aşteaptă să vin. Eu mi-am văzut conştiincios de meserie şi niciodată nu am avut probleme, chiar dacă unii m-au atenţionat că ţin mult la piesele respective. Ce-am putut să fac am făcut, când nu se mai putea spuneam omului că nu se mai poate repara", explică Ion Ionescu.

Nimeni nu-i duce meseria mai departe

Mereu a lucrat singur, pentru că meseria e grea, e migăloasă şi ucenicii nu s-au dat în vânt după ea, oricât de mult a încercat el. „Am avut mai mulţi tineri, dar veneau două-trei zile şi plecau. O brichetă trebuie să o întorci pe toate părţile şi sunt unele complicate. Dacă le dădeam una din alea trebuia să stau lângă ei să nu-mi piardă din piese şi să nu am ce să pun la loc. Dacă se întâmpla aşa, apoi aveam balamuc cu clientul", declară Ion Ionescu.

Profil
NĂSCUT

22 noiembrie 1937, Ploieşti

EDUCAŢIE
A absolvit Şcoala de Arte şi Meserii la Bucureşti

EXPERIENŢĂ

Încarcă brichete de peste 40 de ani

FAMILIE
Căsătorit, nu are copii

Întrebări şi răspunsuri
Ce tipuri de brichete v-au trecut prin mână?
Am reparat tot felul de brichete, începând de la Rhonson, care era cea mai bună, până la unele ordinare. Acum sunt de toate felurile, că au scos turcii de toate.

Cine mai vine să încarce astăzi?
Sunt unii care fac colecţie şi vin şi le aduc la mine. Cele de birou sunt la ordinea zilei...

Cum e cu brichetele Zippo?
Brichetele astea sunt bune, sunt performante, dar nu prea mai mergeau. În general, cele care se fac în momentul de faţă şi ajung pe piaţă, sunt mai puţine de firmă.

Cum păstrezi o brichetă?
Trebuie să o încerci şi să o repari, dacă este cazul, dar fără să umbli în ea. Să facă asta meseriaşul.

Ce-i place
Îmi plac ciorba de burtă, friptura şi micii. Când eram tânăr, am jucat fotbal şi acum mă uit la fotbalul bun, la italieni, la alte campionate, nu la noi. Îmi plac echipele Real Madrid, AC Milan... Şi îmi place fotbalul englezesc, pe care îl consider extraordinar.

Ce nu-i place
În primul rând trebuie să spun că nu-mi plac clienţii care vin şi te cicălesc, care stau pe capul tău. Eu mi-am făcut meseria întotdeauna şi ştiu ce am de făcut. Şi nu-mi plac cei care se uită la preţuri şi apoi comentează în fel şi chip.