Ploieşti: Cristina Georgescu este învăţătoarea care transformă lecţiile într-un joc

Cristina iubeşte foarte mult copiii şi spune că este pasionată de ceea ce face chiar dacă nu este motivată din punct de vedere financiar.

Şi-a dorit să ajungă învăţătoare încă de mică. „Învăţătoarea mea m-a făcut să îndrăgesc această meserie. Mi-aduc aminte că îi corectam caietele sorei mele care era mai mare. Şi pe urmă trebuia să se ducă la şcoală să explice cine i-a pus note pe caiet. Dacă îmi plăcea aspectul, îi dădeam zece, dacă nu, mai scădeam", spune Cristina Georgescu. A dat examen la Liceul Pedagogic, iar până în 2002 îşi luase toate gradele. În 1991, a intrat pentru prima dată într-o sală de clasă.

Tremura în faţa copiilor

„Trei ani am predat în mediul rural, la Vărbila. La prima oră pe care am ţinut-o în faţa copiilor îmi tremurau şi mâinile şi picioarele, dar după aceea m-am acomodat repede", povesteşte învăţătoarea. 

Cristina a rămas cu o impresie frumoasă din primii ani de predat la clasele mici: „Oamenii erau simpli, dar politicoşi. Ei încă mai cred că biserica şi şcoala reprezintă temeliile unui sat, iar acest lucru îi determină să fie respectuoşi". 

De-a lungul anilor, Cristina a participat la mai multe cursuri de perfecţionare în străinătate, de unde a preluat diferite metode didactice pentru a-i determina pe cei mici să vină cu drag la şcoală. „De la o şcoală de muzică din Germania m-am inspirat în privinţa clopoţelului cu ajutorul căruia fac linişte în clasă. Acolo exista un instrument de percuţie folosit pentru a-i face pe copii să nu mai vorbească în timpul orelor".

Îi recompensează pe micuţi

O altă metodă folosită de Cristina pentru a-i disciplina pe cei mici este operaţiunea „broscuţa". „Avem leul cel isteţ, elefantul şi broscuţa care corespund calificativelor foarte bine, bine şi suficient. La trei broaşte puse pe caiet, se pleacă în altă clasă şi avem deja doi pretendenţi", spune învăţătoare.

Cristina îi răsplăteşte pe micuţi cu abţibilduri 3D cu personajele preferate din desene animate. La trei fapte bune, copiii primesc un fruct sau ceva dulce, iar la cinci fapte bune - câte o jucărioară. Învăţătoarea care predă de peste zece ani la Şcoala „Grigore Moisil" are în grijă 36 de copii. Spune că este foarte greu să te descurci cu toţi, însă niciunul nu pleacă acasă fără să fie întrebat, măcar o dată, despre ce a pregătit în ziua respectivă.

„Generaţiile care vin sunt foarte active, copiii sunt din ce în ce mai agitaţi. Nu mai există nici foarte mult respect, iar uneori părinţii nu sunt consecvenţi în hotărâri, iar copiii speculează absolut orice", spune Cristina care foloseşte şi metode alternative pentru a lucra cu prichindeii. Clasa la care predă a fost dotată de către părinţi cu o tablă digitală, cu ajutorul căreia lecţiile sunt mult mai atractive.

Sunteţi o învăţătoare exigentă?

La început eram foarte exigentă. Şi acum îi cert pe copii atunci când greşesc, dar am grijă să fiu corectă pentru că cei mici sunt foarte vigilenţi şi te penalizează. Pentru a-i recompensa, mai există un calificativ, neoficial, „minunat", care chiar face minuni, toţi copiii dorindu-şi să-l obţină.

Cât timp petreceţi la şcoală?

Am câte 4-5 ore pe zi la clasă, în pauze stau cu cei mici pentru că nu îi pot lăsa singuri, trebuie supravegheaţi în permanenţă, iar dupa aceea mă apuc să le corectez caietele. Ce nu reuşesc să termin, mai iau şi acasă.

Ce-i place

„Îmi place să ascult muzică, să dansez şi să mă joc cu băieţii mei. Îmi place să vizionez un film de casă, şi aici mă refer în general la comedii romantice. Îmi place ordinea".

Ce nu-i place

„Nu-mi place să fac mâncare. Nu-mi place să fac piaţa pentru casă. Nu-mi place că mulţi muncesc, dar există părerea generală că profesorii nu-şi fac treaba aşa cum ar trebui".

Profil

Născută: 1 august 1973, Ploieşti

Studii: Colegiul Universitar institutori limba engleză

Familie: căsătorită, doi băieţi

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!