Ploieşti: Constantin Mălăescu este singurul general ploieştean get-beget, în viaţă

Generalul este un practicant al tenisului de câmp, fotbalului şi şahului

Are 63 de ani şi, dacă regimul comunist nu ar fi picat în decembrie 1989, acum ar fi fost de mult condamnat la moarte pentru că a interzis să se tragă în demonstranţii din Timişoara, indiferent de ordinele primite de la centru.

În adolescenţă, Constantin Mălăescu locuia pe strada Torcători din Ploieşti unde funcţiona şi o unitate militară. Paradoxal, atunci se gândea cu groază la faptul că va fi nevoit să urmeze serviciul militar obligatoriu.

“Îi vedeam la 5.30 dimineaţa pe angajaţii unităţii cum veneau la muncă, erau îmbrăcaţi în uniformă, făceau exerciţii obositoare şi, pur şi simplu, nici nu vroiam să mă gândesc că trebuie să fac armata. Evident, lucrurile s-au schimbat mult între timp pentru că am îndrăgit meseria, ba chiar am dus-o, cred eu, la un nivel înalt”, povesteşte generalul Mălăescu.

A urmat ca un copil normal, o şcoală şi un liceu civil în Ploieşti. Destinul i s-a schimbat după ce s-a înscris la şcoala superioară de ofiţeri de la Braşov. A absolvit apoi, pe rând, Universitatea Politehnică din Bucureşti, de unde a ieşit cu specializarea de inginer în electronică şi telecomunicaţii şi Academia de Înalte Studii Militare. De fapt, perfecţionismul şi profesionalismul au fost constante ale vieţii sale.

Ca dovadă, stăpâneşte la perfecţie trei limbi străine, calculatorul şi este un împătimit al internetului, la cei 63 de ani ai săi. 

În octombrie 2008, după ce a urmat toate treptele carierei militare, a fost decorat general de brigadă în rezervă, cu o stea, devenind astfel singurul general ploieştean get-beget. Ceilalţi generali prahoveni fie nu sunt născuţi aici, fie sunt stabiliţi în Bucureşti sau în diferite oraşe din ţară. 

Episodul Timişoara

Un moment important al carierei militare a generalului Mălăescu îl reprezintă episodul Timişoara, oraş în care a activat între 1982-1998, ca şef de stat major al Brigăzii Radiotehnice. Acolo l-au prins şi zilele istorice din 1989.

“La Revoluţie am primit ordin să ies zilnic pe stradă cu unitatea. Am interzis să se facă uz de armă, indiferent de ordinele primite de la centru, şi am colaborat cu demonstranţii care doreau schimbarea regimului. Aceasta a fost modesta mea contribuţie. Sunt convins că dacă regimul nu ar fi picat, aş fi fost condamnat la moarte pentru comportamentul meu din acele zile”, spune cu emoţie, dar şi cu multă mândrie, generalul.

Îşi aminteşte şi despre faptul că oraşul arăta ca în timpul unui război, cenuşiu, zbuciumat şi nesigur. De oriunde aveai impresia că eşti pândit de un inamic invizibil, că ceva ireparabil şi fatal urma să ţi se întâmple. Orice zgomot era amplificat la maximum şi nu-ţi puteai stăpâni îngheţarea sângelui la orice răpăială suspectă. Nu poate uita nici ameţeala plăcută a libertăţii, ireală şi atât de îndepărtată până atunci. 

Întrebări şi răspunsuri

Cariera militară impune şi o anumită rigiditate personală?
C.M: Cred că depinde de la caz la caz. Ştiu câţiva civili extrem de rigizi... Eu, personal, sunt foarte sociabil, am mulţi prieteni şi sunt o persoană mereu deschisă la nou. Simţul umorului te salvează. Dacă îl ai, nu mai contează dacă ai o meserie, să spunem, mai serioasă.

Pentru toată lumea, ce înseamnă radiolocaţia, arma dumneavostră?
C.M: Radare, mai exact staţii imense ce descoperă obiectele aeriene de pe spaţiul ţării noastre. A apărut în 1955 la noi în ţară, iar din 1998, supravegherea aeriană a fost redusă şi se realizează în parteneriat cu trupele NATO.

Ce-i place
Un împătimit al sportului, generalul este un practicant fervent al tenisului de câmp, fotbalului şi şahului. Partenerii lui sunt civili, dar “adversari de temut”. Îi plac foarte mult şi animalele şi crede că cei care nu le iubesc nu iubesc nici oamenii.

Ce nu-i place
“Nu-mi place că înaintez parcă mult prea repede în vârstă, că nu mai sunt în armată, să contribui la dezvoltarea ei şi că am convins prea puţini tineri să urmeze cariera militară, una foarte frumoasă”, spune cu regret generalul.

Profil
Născut. 20 aprilie 1946, la Ploieşti
Studii. Academia de Înalte Studii Militare
Familie. Este căsătorit, dar nu are copii. A fost ocupat prea mult cu “problemele ţării”.