Ploieşti: Ana Voicu este singura jucătoare de hochei la juniori

Ana Voicu iubeşte acest sport şi se simte în siguranţă pe gheaţă

Patinează pe gheaţă la vârsta de 5 ani, iar la 8 ani a fost admisă la singura echipă de hochei pentru juniori din Ploieşti, CS Olimpia, visând să ajungă în lotul naţional şi chiar să studeize la o facultate din America sau Canada, cu profil sportiv.

La vârsta de 5 ani Ana s-a dus cu o prietenă la patinoarul Olimpia. I-a plăcut aşa de mult senzaţia pe care a avut-o când a patinat pentru prima dată, încât se ducea de 2,3 ori pe săptămână să exerseze.

La vârsta de 6 ani, fetiţa a început să practice karate, sport pe care l-a făcut timp de un an de zile, având centura portocalie cu un dan.

După un timp, ea a auzit că se fac preselecţii pentru singura echipă de hochei pentru copii din Ploieşti, însă nu s-a gândit nicio clipă că ar putea face parte din ea, deşi îşi dorea foarte mult. Pe 7 ianuarie 2006, visul Anei s-a împlinit.

Deşi echipa de hochei era deja formată de un an de zile, Ana a fost chemată la antrenamente mai ales pentru că devenise febleţea antrenorului Gabriel Răducanu, fiind apreciată în special pentru felul în care se mişcă pe gheaţă.

O fată printre 12 băieţi

La început, colegii Anei au fost foarte răutăcioşi şi au încercat să-i facă fetei mai multe şicane, doar-doar va renunţa la hochei.

Totuşi, în timp, ei s-au obişnuit cu ideea de a avea o colegă de echipă şi au ajuns să o privească pe Ana ca pe o soră sau ca pe un băiat, mai ales că firea ei este foarte determinată şi hotărâtă.

„Mă cert mereu cu băieţii de la categoria Under 14, care sunt mai mari ca mine, eu fiind la Under 12. Cei mari râd mereu de noi că ne văd mai mici şi trebuie să-i punem la punct", spune zâmbind, fata.

Chiar şi disputele cu băieţii mai mari îi unesc pe coechipierii, care, dincolo de terenul de hochei sunt şi cei mai buni prieteni.

Riscurile sportului

Ana este o fire foarte muncitoare şi perseverentă, ea nu se teme de riscurile sau accidentările care pot să existe pe terenul de hochei.

„Mama şi tata îmi spun mereu că aş putea să mă rănesc, dar eu nu ştiu ce înseamnă asta, nu cred că aş  putea să renunţ la acest sport din cauza unor lovituri", spune eleva.

Cu toate acestea, chiar în urmă cu trei săptămâni, fata a primit o crosă în gât, de la un alt jucător şi preţ de câteva secunde ea nu a mai putut să respire. Totuşi, Ana nu se vede niciodată renunţând, pentru nimic în lume.

„Dacă în mod  normal Ana stă supărată sau bosumflată, când intră pe gheaţă este fercită, asta îi schimbă starea de spirit şi faţa îi radiază de fericire. I-am spus că ar putea să încerce şi alte sporturi, cum ar fi handbalul şi voleiul, dar nici nu vrea să audă", spune tatăl Anei.

Planuri de viitor

Sportiva îşi doreşte foarte mult să facă hochei de performanţă, primind o promisiune din partea surorii sale mai mari, care i-a spus că dacă va avea note bune şi se va ţine şi de sport, o va ajuta să-şi găsească o bursă de studii în America sau Canada, la un colegiu unde există echipă de hochei feminin.

În acest weekend, Ana va fi la Buzău, unde are loc finala Campionatului naţional de hochei pentru juniori.

Deşi este foarte greu să participe la toate competiţiile, care presupun deplasări în afara Ploieştiului de vineri până duminică seară, fata reuşeşte să aibă note foarte bune şi la şcoală, materiile ei preferate fiind desenul, sportul şi geografia.

Viitorul Anei se anunţă unul foarte mare, mai ales că, recent, antrenorul său a fost contactat de antrenorul lotului naţional de hochei Under 16 care i-a propus să o coopteze pe Ana în această echipă.

Întrebări şi răspunsuri

Cum ţi s-a părut pe gheaţă prima dată?

A.V.: Este mult mai uşor pe gheaţă decât pe role. Înainte să ajung la patioar mergeam foarte mult pe role, dar pe gheaţă poţi să te mişti mult mai bine, este mult mai uşor să faci anumite mişcări, iar eu mă simt foarte bine.

Am şi căzut de câteva ori dar totul mi se pare mult mai firesc atunci când sunt pe gheaţă, mă simt în siguranţă, mi se pare uşor să patinez şi mă simt în largul meu.

Cum te-ai înţeles cu colegii tăi de echipă?

A.V.: La început băieţii au fost răutăcioşi, se uitau la mine ciudat pentru că eu eram fată şi nu li se părea ceva normal să fiu printre ei.
Ei aveau şi un an de experianţă mai mult decât mine.  În timp am ajuns să mă înţeleg bine cu colegii de echipă, uneori mergem la zile de naştere împreună, ieşim în parc cu bicicletele sau la ştrand.

Ce-i place:

Îi place foarte mult să deseneze orice îi vine în cap şi i-ar plăcea să participe la concursuri de specialitate. De la începutul anului mere la cursuri de pictură susţinute de profesoara Mariana Voicu la Palatul Culturii, pentru a cunoşate mai bine acest univers artistic.

Ce nu-i place:

„Nu-mi place matematica, pentru că profesorul meu predă lucruri de liceu şi eu nu le înţeleg, pentru că nu sunt un copil de clasa a XII-a. Înainte să fac cu acest profesor matematica era Ok şi cred că dacă nu aş mai face cu el ar putea să îmi placă din nou.
Nu sufăr roşiile,  nu îmi plac ciupercile, dar îmi plac foarte mult cartofii prăjiţi. Nu îmi place să fac curat în casă", spune Ana.

PROFIL

NĂSCUTĂ:
21 decembrie 1998, Ploieşti

STUDII:
Elevă în clasa a V-a A la Şcoala „Sfântul Vasile" din Ploieşti

FAMILIE:
Are o soră cu 11 ani mai mare