Ploieşti: Alina Gulin ştie secretul pepenilor de Dăbuleni

De şase ani de zile, Alina Gulin din Dăbuleni le aduce vara ploieştenilor pepeni parfumaţi. Ea le zice bostani sau lubeniţe.

S-a născut, a crescut şi va trăi toată viaţa în "patria pepenilor", la Dăbuleni. Copilăria a avut gust de pepeni roşii şi galbeni şi miros îmbătător de miez copt şi câmpuri fertile. Bunicii, părinţii şi proaspăta ei familie trăiesc doar de pe urma celebrilor bostani. "La noi, toată lumea plantează pepeni. Şi domn' profesor, după ce vine de la şcoală, se duce în grădină sau pe câmp, să aibă grijă de recoltă", spune Alina strecurând în verbe inconfundabilul accent oltenesc.

De şase ani de zile, cu o pauză de doi, în care a avut grijă de bebeluş, vine în fiecare vară în Ploieşti, în piaţa din cartierul nord. Stă aici, fără să plece măcar o zi, cel puţin o lună şi jumătate, timp în care vinde aproape toată producţia de pepeni livrată periodic de familie, din Dăbuleni. Doarme noaptea în piaţă, lângă ţarcul cu lubeniţe. "Am dormitorul după mine, o izoprenă, un sac de dormit şi o pilotă. Oricum, noaptea este cald, dar nu se ştie nicodată. De mâncat, mai mult răcituri, mă şi îngraş după ce petrec vara la Ploieşti", spune Alina cu umor. Nu se vaită niciodată de condiţiile din piaţă sau de faptul că e nevoită să doarmă pe ciment pentru că este conştientă că trebuie să asigure traiul familiei. "S-a întâmplat ca unii oameni din Dăbuleni să facă împrumuturi la bănci pentru recoltă şi, cum nu a fost producţie, au rămas cu datorii mari. Nu ne permitem asta, trebuie să muncim", este categorică femeia.

Nu mai există pepeni româneşti

Munca la pepeni începe în martie. Seminţele sunt plantate în ghivece şi ţinute în sere o perioadă după care sunt transplantaţi în câmp şi acoperiţi cu folii dispuse în formă de tunel, un fel de mini-solarii despre care Alina crede că asigură succesul pepenilor de Dăbuleni care, astfel, se coc mai repede. Pe la jumătatea lunii iunie, în funcţie de temperaturi, primele lubeniţe sunt deja pe piaţă. "Cei mai buni sunt anii călduroşi, fără prea multe ploi, pentru că apa o putem asigura noi, prin sistemul de irigaţii. Anul acesta nu a fost cel mai propice, în martie încă era răcoare şi de aceea pepenii sunt încă scumpi", justifică Alina faptul că, şi acum, în Ploieşti, un kilogram de pepeni costă 1,5 lei.

Familia a investit anul acesta în bostani 100 de milioane de lei vechi, dar crede că vor avea şi profit până la închiderea sezonului. Alina a dărâmat şi mitul pepenilor româneşti. "Nu mai există aşa ceva, seminţele sunt din Israel, Olanda, Turcia sau Irlanda. Sunt mult mai bune, iar fructele se fac mai mari şi mai dulci. Cine spune că are pepeni româneşti minte cu siguranţă", este sinceră femeia.

Care a fost cel mai mare pepene de anul acesta?

A.G: Unul de 16 kilograme şi nu a fost prea mare faţă de anii anteriori când aveam şi bostani de peste 20 de kilograme. Dar nu a fost un an bun pentru pepeni record.

De ce sunt mai buni pepenii de Dăbuleni?

A.G: Clima de acolo este perfectă pentru producţia de lubeniţe. În plus, pentru că sunt nevoiţi să traăiască din aşa ceva, oamenii au învăţat foarte bine cum să-i planteze, să-i trateze şi să-i îngrijească.

Ce-i place

Nu are timp, dar atunci când prinde câteva ore libere, le petrece cu fetiţa şi se uită la televizor. I-ar plăcea să doarmă o săptămână până foarte târziu, deşi ştie că asta nu se va întâmpla niciodată.

Ce nu-i place

Clienţii tâfnoşi sau exagerat de pretenţioşi nu prea sunt pe placul femeii, dar s-a învăţat să vorbească frumos, indiferent de caracterul cumpărătorului.

Profil

Născută. 25 octombrie 1983, Dăbuleni

Familie. Căsătorită, o fetiţă

Studii. Liceul de bio-chimie

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos