Ploieşti: Gheorghe Paraschiv, apicultor de peste 20 de ani
0
I-a plăcut atât de mult mierea, în copilărie, încât după vârsta de 35 de ani s-a apucat de apicultură şi se dă în vânt după lunile petrecute în pastorală cu cei 130 de stupi pe care îi deţine.
Pasiunea pentru albine a lui Gheorghe Paraschiv a început cu plăcerea de a degusta mierea. „Când eram copil, îmi plăcea mierea şi nu ştiam cum se face. Era atât de bună... Lua tata de la un pădurar că avea probleme cu stomacul şi mierea e bună pentru stomac. Aşa am prins dragostea asta pentru albine, dar nu m-am apucat imediat de apicultură, ci după 35 de ani”, povesteşte bărbatul, care a început cu un stup şi a ajuns să aibă, în prezent, nu mai puţin de 130.
Nu mai contează banii
Spune că lucrul cu albinele devine un hobby atât de mare, încât nu mai contează preţul la miere şi banii obţinuţi din această ocupaţie. „Nu ridici pietre de moară, e o pasiune. Albinele îţi arată ele ce trebuie să le faci. Te mai înţeapă... Pe mine m-au înţepat poate şi 50-60 de albine pe zi şi nu am avut probleme, dar cine are alergie, poate avea mari probleme. Te înţeapă când umbli la ele pe timp nefavorabil, când le agiţi, le striveşti... e normal”, explică Gheorghe Paraschiv.
Ajutor dat naturii
Bărbatul consideră apicultura o meserie, una pentru îţi trebuie vechime ca să te pricepi. Cât despre petrecerea timpului în mijlocul naturii, este o adevărată desfătare. „Ca să fii în natură e ceva formidabil, e o meserie care ajută natura, fără noi nu se mai regenerează plantele, dacă nu ar mai fi albine, omenirea ar mai exista doar patru ani. Se face polenizare la pomi, la flori, polenizare forestieră... Noi ar trebui să fim plătiţi pentru polenizare, aşa e în alte ţări”, spune Gheorghe Paraschiv.
Cei care au această pasiune pentru albine sunt consideraţi oameni deosebiţi, care dau dovadă de răbdare, calm, şi care nu au sunt prieteni cu alcoolul. După cum spune Gheorghe Paraschiv, nu oricine se apucă de apicultură.
Probleme cu polenizarea
Din păcate, oamenii care au această pasiune sunt tot mai puţini. „Nu mai e cum era odată. Timpul decide soarta noastră, a apicultorilor. De exemplu, acum sunt soiuri străine de plante şi arbuşti la care albinele nu sunt adaptate şi te duci cu stupii în pastoral şi vii cu ei goi şi cu albinele la jumătate. Au apărut culturi de rapiţă la care stupii nu sunt dezvoltaţi, urmează salcâmul, care este capricios - de doi ani de zile nu s-a făcut, anul ăsta e ceva-, teiul e foarte capricios, dă o dată la şapte-opt ani, floarea soarelui e cum e..., trecem prin vremuri grele”, explică stuparul.
Dar tot nu se lasă şi speră ca şi de acum înainte să aibă cu ce ieşi pe piaţă.
profil
NĂSCUT
16 ianuarie 1954, comuna Iordăcheanu
EDUCAŢIE
Liceu
EXPERIENŢĂ
Este apicultor de peste 20 de ani
FAMILIE
Căsătorit, are doi copii
Întrebări şi răspunsuri
Sunt şi tineri pasionaţi de albine?
Cunosc tineri care cumpără stupi şi vor ca imediat, în anul care vine, să obţină profit. În activitatea asta profitul vine în timp şi depinde de natură, e ca în agricultură. Dar pasiunea te prinde şi e necesară.
E mierea un miracol?
Mierea este un panaceu al vieţii. Unii cred că nu pot mânca pentru că au diabet. Eu trebuia să am, la câtă miere am mâncat, dar nu am probleme şi am şi colesterolul 0. Şi apoi şi mierea e pe calităţi, de exemplu mierea de salcâm este bună pentru stomac.
Ce-i place
Am fost fotbalist de la 15 ani până la vreo 38 şi asta e o altă pasiune a mea. În rest, îmi place să trăiesc frumos, să merg la o baltă de peşte... Îmi plac lunile mai, iunie şi iulie, în care merg în pastoral.
Ce nu-i place
Nu-mi place aglomeraţia şi răutatea oamenilor care ne tratează urât pentru că se tem că-i înţeapă albinele, sau spun că le mănâncă strugurii după boltă.
Se încarcă comentariile...
