Ploieşti: Gheorghe Marinescu, orologierul care colaborează cu Muzeul Ceasului
0
A început să repare ceasuri de când avea 13 ani, însă a ajuns, în timp, chiar să realizeze piesele stricate ale acestora şi chiar să reconstituie orologii făcute bucăţi
Georghe Marinescu s-a mutat împreună cu familia la Ploieşti, pe când avea trei ani. Aici a trecut prin momentele cumplite din cel De-al Doilea Război Mondial, când tatăl său era înrolat pe front.
De la vârsta de 13 ani, când a terminat Şcoala de Arte şi Meserii de la Brăila, bărbatul a început să lucreze în domeniul orologeriei. „Ceasornicarii depistează defectele ceasurilor şi schimbă piesele stricate sau uzate cu altele noi. Orologierul este cel care execută aceste piese defecte”, explică Gheorghe.
El îşi aminteşte că a lucrat cu mari maeştrii ai orologeriei, în special meseriaşi evrei, de la care a învăţat ceea ce ştie acum şi prin intermediul lor s-a format pentru lucrările de reparaţii.
Profesor suplinitor timp de 10 ani
Timp de 10 ani Gheorghe a fost suplinitor de fizică la Liceul „A. Toma”, actualul Colegiu „Mihai Viteazul”, însă, pentru 40 de ani, bărbatul a lucrat ca proiectant în domeniul petrochimiei la Uzuc Ploieşti.
Cu mulţi ani înainte să fie realizat Muzeul Ceasului din Ploieşti, meseriaşul l-a cunoscut pe profesorul Nicolae Simache.
„Mă întreba dacă să cumpere anumite ceasuri pentru muzeu, dar unele dintre ele, care aparţineau în special bătrânilor, nu aveau nicio valoare. Eu îi spuneam, dar el le cumpăra totuşi, pentru a-i ajuta pe acei bătrâni. Acum aceste piese sunt în magazia muzeului, la piese casate”, spune orologierul.
Colaborator al muzeului
După ce profesorul Simache a înfiinţat muzeul dedicat ceasurilor, meseriaşul obişnuia să meargă şi să vadă piesele expuse.
După moartea profesorului, el nu a mai găsit puterea să treacă pe la muzeu, lucru care s-a întâmplat după ani buni. A rămas în continuare colaboratorul Muzeului Ceasului şi repară permanent piese vechi pe care nciun alt ceasornicar nu ştie să le facă.
Din colecţia impresionantă de piese aparţinând lui Cuza, Brâncoveanu, regelui Carol sau regelui Mihai, foarte multe sunt reparate de Gheorghe, unele fiind chiar reconstituite la forma lor iniţială.
Ceasuri readuse la viaţă
„Există la muzeu un ceas cu o montură de porţelan care la un moment dat s-a spart. L-am reconstituit eu, am lipit porţelanul cu o soluţie specială şi am făcut mecanismul să funcţioneze”, explică bărbatul.
Chiar şi casa sa este un mic muzeu al ceasului. Gheorghe are două ceasuri de buzunar moştenite şi cinci pendule primite din familie sau de la diverse alte persoane, însă ceasul cel mai valoros este un cadou oferit de un ceasornicar bătrân.
Este vorba despre o un ceas de buzunar foarte rar care are însemne din cultura mohomedană şi care a aparţinut unui şeic arab al cărui nume este scris cu fir de aur pe cadranul de porţelan.
Întrebări şi răspunsuri:
Aţi moştenit pasiunea pentru această meserie?
G.M.: Da, tatăl meu era pasionat de mecanică, a fost concentrat în timpul celui De-al Doilea Război Mondial ca armurier la un atelier de la Focşani, iar după război a lucrat 10 ani ca mecanic auto. El mai avea şi două mori, însă, meseria lui de bază, pe care a practicat-o timp de 50 de ani, a fost cea de maistru în foraj.
Care ceas înseamnă cel mai mult pentru dumneavoastră?
G.M.: Am o pendulă veche de 120 de ani, este un model nemţesc Jung Hans, pe care o am de la părinţii mei, care o aveau cred că de la bunici. De când m-am născut ştiu pendula asta, care mi-este foarte dragă pentru că este un exemplar deosebit, are cutia de lemn de lămâi şi uşa care se deschide este din lemn de măslin.
Ce-i place:
„Mi-a plăcut să citesc foarte mult, în special beletristică şi romane care astăzi nu se mai găsesc, din toate ştiinţele, din medicină, tehnică, filosofie. M-au atras ştiinţele în general, cum ar fi matematica, fizica, geografia, dar şi civilizaţiile întregii lumi, despre care pot să povestesc ore întregi”, spune orologierul.
Ce nu-i place:
„Nu-mi place necinstea, minciuna, oamenii care se laudă dar nu este adevărat ce spun ei. În general nu-mi place făţărnicia, pentru că nu este un lucru curat şi nu poate da valoare oamenilor”, mai spune bărbatul.
PROFIL
NĂSCUT:
9 martie 1937, Feteşti, Ialomiţa
STUDII
Şcoala tehnică de mecanică
FAMILIE
Căsătorit, are un băiat de 42 de ani şi un nepoţel de 6 ani
Se încarcă comentariile...
