„Golgota“ lui Tonitza şi „Brutăria“ lui Petraşcu vor putea fi admirate la Ploieşti

Golgota - Foto arhivă Adevărul

Două dintre cele cele mai cunoscute tablouri de pe piaţa de artă din România vor fi împrumutate timp de un an Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus".

În cursul anului 2011, Golgota lui Nicolae Tonitza şi Brutăria lui Gheorghe Petraşcu vor fi puse la dispoziţia muzeului de către colecţionarul de artă care le-a achiziţionat în cadrul Licitaţiei 12+1 Capodopere Impresioniste din Colecţii Particulare organizate de Casa Artmark.

Golgota este cea mai mare lucrare a lui Nicolae Tonitza licitată vreodată pe piaţa românească de artă. Opera provine din colecţia diplomatului român Vasile Stoica, colecţie confiscata în 1977 de Muzeul Naţional de Artă al României, dupa moartea în detenţie la Jilava a marelui patriot şi colecţionar Vasile Stoica - singurul diplomat român ce a participat la tratativele de pace de după ambele războaie mondiale. După căderea regimului comunist, în urma unui îndelungat şir de procese, tabloul a fost restituit anul trecut moştenitorilor.

Pictura Golgota reprezintă unul dintre cele mai desăvârşite peisaje cu prezenţă umană ale lui Tonitza. Lucrarea face parte dintre picturile realizate de artist după eliberarea în 1918 din lagărul de la Kirjali (Bulgaria), în care a fost concentrat ca şi soldat după înfrângerea în 1916 a României în Bătălia de la Turtucaia, şi pare a proiecta, într-un decor apropiat de relieful dealurilor de calcar din zona Dunării de Jos, sentimentele de neputinţă, fatalitate şi sacrificiu inutil acumulate în anii de prizonierat.

Tabloul are o suprafaţă de un metru pătrat şi fost vândut cu 125.000 euro în cadrul Licitaţiei 12+1 Capodopere Impresioniste din Colecţii Particulare organizate de Casa Artmark. Cu această ocazie a fost atins un record al autorului, Golgota fiind cel mai scump tablou vândut al lui Tonitza.

Brutăria (Casă cu cer închis) realizată de Gheorghe Petraşcu valorează 44.000 euro şi are pe verso o etichetă de participare în „Expoziţia de Arte Plastice din Paris", din anul 1925, cu menţiunea provenienţei din colecţia Adolphe Ruleta.

În peisajele lui Petraşcu în care regăsim case, acestea par mai întotdeauna stinghere, chiar pustii. Arareori regăsim în acestea prezenţa umană şi indicii ale acesteia, cum ar fi gardul ori curtea. Deşi par pustiite, „Casele" ori „Brutăriile" sale nu sunt însoţite de sentimentul dezolant al sărăciei ori abandonului, ci păstrează caracteristica operei sale, aceea a încremenirii, la care contribuie cromatica şi bogăţia pastei. Petraşcu reuşeşte astfel să transmită, folosind unitar aceaste coordonate ale stilului, fascinaţia sa egală pentru o brutărie românească şi un pod din Spania ori o casă veneţiană.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!