Ploieşti:Laurenţiu Gheorghina îşi dedică viaţa psihologiei

Şi-a dorit încă din adolescenţă să fie psiholog, însă a ajuns să lucreze în alt domeniu. Pentru a-şi îndeplini totuşi visul, a luptat din greu şi a reuşit, în prezent fiind singurul angajat al Centrului de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean Ploieşti.

Laurenţiu Gheorghina a absolvit Liceul Energetic şi a fost repartizat, fiind în utlima promoţie de repartizări, la Renel, pe funcţia de electrician staţii, în 1990.

Meseria sa presupunea un volum mare de instalaţii realizate la Staţia de Transformare Ploieşti Nord.

Un incident mai puţin fericit, în urma căruia a avut mâna drepată paralizată timp de un an de zile, l-a determinat să schimbe radical cursul vieţii sale şi să se dedice psihologiei, o profesie pe care şi-a dorit-o încă din vremea adolescenţei, când a descoperit că este un bun ascultător al problemelor oamenilor din jururl lui.

Între facultate şi serviciu
În 1996, tânărul se prezintă la Facultatea de Psihologie din Bucureşti, cu mâna dreaptă în ghips şi susţine, print-o derogare specială, concursul oral, fiind declarat admis.

„Anii de facultate au fost minunaţi datorită faptului că îmi plăcea foarte mult nu mi se părea obositor, când faci un lucru cu o deosebită plăcere, chiar dacă este obositor, nu te mai afectează foarte mult”, explică Laurenţiu.

De atlfel, zilele de facultate erau împărţite între cursurile la zi la care lua parte şi serviciul său, în ture, la care nu a renunţat pe parcursul anilor de studiu.

Practică voluntară
Prima mare satisfacţie în domeniul psihologiei a venit după primul an de facultate, atunci când tânărul a făcut practică voluntară la Spitalul Voila.

„Pe măsură ce interacţionam cu pacienţii îmi dădeam seama cât de novice sunt şi cât de compex este psihicul uman. În prima mea zi de practică am stat de vorbă 20 de minute cu un bolnav psihic cronic, care avea schizofrenie paranoidă, după care nu îmi dau seama cum am ajuns acasă, mai ales că am condus şi am dormit neîntors până a doua zi dimineaţa”, îşi aminteşte psihologul.

Jobul mult visat
În 2004, Laureţiu Gheorghina a demisionat din funcţia de electrician pe care o deţinea la Renel, iar în toamna aceluiaşi an a avut marele noroc să fie scos la concurs un post de psiholog la Laboratorul de Sănătate Mintală de atunci, actualul Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean Ploieşti.

Este omul potrivit la locul potrivit, având profesia mult visată şi posibilitatea de a trata zi de zi pacienţi de toate vârstele, cu probleme grave de sănătate sau care au diverse suferinţe.

Uşa cabinetului din cadrul centrului situat pe Strada Buna Vestire, este deschisă permanent tuturor ploieştenilor, fără a fi nevoiţi să plătească aceste servicii.

Experienţă marcantă
Una din experienţele care l-a marcat de tânărul psiholog este o psihoterapie în care s-a implicat mai mult decât un simplu terapeut.

„Din dorinţa de a ajuta, la un moment dat am vrut să fac psihoterapie, ca la carte, cu 7 bolnavi psihici vechi, fără să-mi dau seama cât de coroziv poate fi un asemenea volum de muncă.

La două săptămâni după ce am început, mi-am dat seama că mă afectează foarte mult şi că m-am înhămat la o muncă peste puterile mele. Începusem să am nişte idei care nu-mi aparţineau, pentru că această coroziune nu se manifesta la nivel conştient. M-am speriat puţin şi mi-am regândit strategia”, povesteşte Laurenţiu Gheorghia.

Întrebări şi răspunsuri
Cum v-aţi decis să studiaţi psihologia?
L.G.: Ideea o aveam de mult, din adolescenţă, dar am aşteptat să vină un moment intern propice. În 1996 am avut un accident pe munte mi-am fracturat mâna dreaptă şi a trebuit operată. Au apărut mai multe complicaţii şi am avut mâna paralizată un an de zile. Fiind internat la Spitalul Judeţean înainte şi după operaţie, mi-am dorit să pot sta de vorbă cu un psiholog dar acest lucru nu era posibil. Aşa că m-am prezentat la examenul de la Facultatea de Psihologie, chiar atunci, cu mâna în ghips, am reuşit să-l susţin, printr-o derogare, oral şi l-am şi promovat.

Când ar trebui un om să ajungă la psiholog?
L.G.: În momentul în care devine deprimat şi nu se poate echilibra, când simte că nu îi este bine şi nu poate să-şi împlinească visele, când apar conflictele relaţionale pe care nu le pot rezolva sau gestiona, când nu se mai poate odihni, insomnia fiind unul dintre primele semne mai severe, atunci când nu mai poate găsi rezolvări la problemele lui sau în momentul în care coştientizează că are o problemă care ţine de depedenţe.

Ce-i place
„Îmi place meseria mea, îmi place atât de mult, încât lucram la Renel în ture, ieşeam din tură de dimineaţă, mergeam la cursurile de zi, mă întorceam de la Bucureşti noaptea târziu”, spune Laurenţiu. Tânărului îi plac foarte mult şi florile, în special orhideele şi ferigile dar şi plantele cu foarte multă verdeaţă, avâd casa dar şi cabinetul plin de flori în ghivece.

Ce nu-i place
Psihologului nu îi plac perversitatea umană şi lipsa de igienă, însă, din păcate, prin natura profesiei pe care o are, întâlneşte zilnic persoane care au aceste probleme.

PROFIL
NĂSCUT
15 aprilie 1972, Ploieşti
EDUCAŢIE
Facultatea de Psihologie Bucureşti
EXPERIENŢĂ
Practică psihologia de 5 ani
FAMILIE
Necăsătorit