Gheorghe Florea este cel mai bătrân potcovar din Prahova

La 80 de ani, bătuţi pe muchie şi nicovală, nea Gheorghe Florea din satul Ciorani este unul dintre ultimii păstrători ai secretelor fierăriei.

Nu a trecut o zi pe la şcoală, dar asta nu l-a împiedicat niciodată să fie un profesionist foarte căutat sau un expert în bolile cailor. Este conştient de faptul că este unul dintre ultimii reprezentanţi ai unei meserii pe cale de dispariţie, însă nici băiatul său şi nici numeroşii ucenici pe care i-a avut de-a lungul timpului nu s-au ţinut de ciocan şi nicovală, dezgustaţi de munca cu animalele sau doborâţi de efortul de a scoate scântei din fier. "Este o meserie bănoasă, nervoasă şi jegoasă. Dacă pui prea mult suflet, nu e bine, că ţi-e milă de cal, dacă nu pui deloc, mai bine faci altceva", rezumă nea Gheorghe una dintre cele mai bărbăteşti îndeletniciri de la Facerea Lumii.

A pus mâna pe ciocan, prima dată, la 12 ani, ducând mai departe, fără să cârtească, meseria tatălui şi bunicului său. Printre cărbunii încinşi, cuţitoaie, caia, ciocane, baroase şi multe alte instrumente, amintind de camerele Inchiziţiei, nea Gheorghe, un copil pe atunci, a făcut ucenicia fierului şi a focului. A învăţat să le îmblânzească şi, mai apoi, să le supună. "Ţipam când mă frigeam, dar tata râdea de mine. Nici nu mai ştiu câte cicatrici am, dar nu mă fac ele pe mine", spune şugubăţ nea Gheorghe.

Medic pentru cai

Forţa şi talentul de a îmblânzi caii l-au pus în câteva posturi la care nu s-ar fi gândit: responsabil ani de zile cu grajdurile Hipodromului din Ploieşti şi fierar la Arta Decorativă şi CAP-ul din Ciorani. "Eu le-am zis că nu am carte, dar au zis că nu-i interesează. Că le place ce fac şi că sunt muncitor. Îmi pare rău că nu mai e nimic la Hipodrom, tare mult îmi plăcea să îngrijesc bidivii de acolo şi să-i urmăresc apoi cum câştigă cursele de trap", îşi aminteşte fierarul de locurile pe unde a lucrat. Mai ştie să facă, de la primul cui şi până la ultima bucată de lemn, căruţe, mijloacele de transport şi de cărăuşie folosite decenii întregi la sate.

I s-a dus renumele în tot judeţul, iar dacă cineva are nevoie să potcovească un cal îşi face programare la nea Gheorghe sau vine să-l ia de acasă.

Tot potcovind caii, le-a învăţat toate bolile şi se bagă şi acolo unde medicul veterinar se dă bătut. "Degeaba îi dai pastile dacă nu îi desfunzi căile respiratorii cu o cârpă arsă sau nu îi tratezi mai întâi stomacul cu un amestec din ardei iuţi. Dacă au probleme la copită, trebuie mai întâi să cureţi locul şi abia apoi să le baţi potcoava. Stau aşa cuminţi când îi doftoricesc, ei simt imediat când omul e bun şi vrea să îi ajute. Caii sunt mai frumoşi ca toţi oamenii din lumea asta", a constatat nea Gheorghe.

Plin de energie, cu un simţ al umorului dezarmant şi în pas cu vremurile, fierarul este aproape gata cu visul său de la bătrâneţe: o casă modernă, cu termopane şi tot dichisul. "Să ştie lumea că nea Gheorghe nu a trăit degeaba".

Nu v-a părut rău că nu aţi fost la şcoală?

G.F: Aşa erau vremurile atunci, la şcoală se duceau doar copiii oamenilor înstăriţi. Dar am învăţat singur să socotesc şi nu mă păcăleşte nimeni nici măcar cu un leu. Am un mic regret, dar nu mai pot să schimb nimic acum.

Care este secretul puterii dumneavoastră?

G.F: La 4 dimineaţa scularea, înaintea animalelor. Puţină muncă la câmp şi apoi în potcovărie, printre ciocane. Odihnă la prânz, iar mâncare şi băutură cumpătat.

Ce-i place

Dacă ar mai avea la fel de multe comenzi, ar confecţiona modele tot mai complicate de căruţe. Spune că materialele şi instrumentele apărute acum au uşurat mult munca fierarilor.

Ce nu-i place

Nu-i plac oamenii leneşi ori cei care pierd timpul pe la cârciumă. Crede că o meserie pe care o stăpâneşti foarte bine este cel mai important lucru în viaţă, aşa că dispreţuieşte amatorii.

Profil

Născut. 7 aprilie 1930, Ciorani

Familie. Căsătorit, 1 copil, 3 nepoţi, 5 strănepoţi

Studii. Nu a fost niciodată la şcoală.

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos