Ploieşti: Gabriel Ţintea, liderul de vârstă al cicliştilor ploieşteni

A trecut abia de un an la seniori, dar rezultatele nu au întârziat să apară în competiţiile naţionale.

Aventura pe două roţi a lui Gabriel Ţintea a început în anul 2005, când era în liceu. Un coleg de clasă era ciclist de performanţă şi i-a vorbit frumos despre acest sport. „Am zis să merg şi eu să văd cum este, mi-a plăcut şi am rămas până acum. Ţin minte că am început cu pregătirea fizică. Nu a fost cine ştie ce, dar când m-am urcat pe bicicletă a fost cu totul şi cu totul altceva“, îşi aminteşte Gabriel Ţintea.

Îi place ciclismul pentru că este un sport frumos şi greu în acelaşi timp, un sport în care nu te lupţi doar cu viteza, ci şi cu îndemânarea şi experienţa adversarilor. „La început, părinţii şi prietenii nu au fost prea încântaţi că practic eu ciclismul, pentru că nu se prea aude, nu se vorbeşte prea mult de ciclism, dar apoi, cu timpul, au acceptat acest lucru şi se bucură pentru faptul că practic un sport. Oricum, m-au susţinut întotdeauna. Un argument pentru frumuseţea acestui sport este faptul că vizitezi multe locuri“, explică Gabriel.

În anul în care şi-a început activitatea a fost vicecampion naţional pe echipe la juniori şi a obţinut locul al treilea la proba de viteză olimpică. Au urmat alte clasări pe podium şi, anul acesta, trecerea la seniori. „A fost mai greu, adversarii au fost mai buni, dar totuşi am avut echipă, şi am ieşit vicecampion naţional la urmărire pe echipe şi pe locul trei la proba viteză olimpică. Am ratat de puţin locul trei la adiţiune de puncte“, spune ciclistul ploieştean.

Trecerea la seniorat
Despre diferenţa dintre juniorat şi seniorat spune că nu este chiar aşa de mare, dar adversarii au experienţă mai multă. „La efort fizic nu sunt foarte greu de ajuns din urmă, însă experienţa contează foarte mult. Dar îmi propun să realizez cel puţin ce am realizat anul acesta“, a mărturisit Gabriel Ţintea, care poartă o admiraţie deosebită antrenorului său, Constantin Ciocan, şi foştilor săi colegi mai mari Marian Frunzeanu şi Alexandru Ciocan.

A avut şi momente dificile, dar niciunul în care să-şi dorească să renunţe. „Au fost momente în care nu puteam să merg aşa cum trebuia să merg, antrenorul dorea mai mult, eu nu eram antrenat... Au fost situaţii dificile, dar le-am trecut cu bine. Aici, la Clubul Petrolul, mă simt foarte bine, oamenii sunt foarte calzi“, declară ciclistul.

În viaţa de zi cu zi, foloseşte bicicleta foarte des, când merge la magazinul din cartier, când plăteşte facturile la utilităţi, mai tot timpul este în şa. Consideră că e mult mai simplu şi mai sănătos să foloseşti bicicleta, decât maşina personală sau mijloacele de transport în comun. „Nu o să renunţ la bicicletă, când o să renunţ la sport“, mărturiseşte Gabriel Ţintea.

Profil
NĂSCUT
24 septembrie 1990, Ploieşti

EDUCAŢIE
Facultatea de Educaţie-Fizică şi Sport „Gheorghe Bariţiu“

EXPERIENŢĂ
Practică ciclismul de patru ani şi jumătate

FAMILIE
Necăsătorit

Întrebări şi răspunsuri
Care sunt secretele acestui sport?
Sunt multe secrete pe care trebuie să le înveţi în timp: cum să stai la plasă, cum să-ţi dozezi efortul pentru ultimul kilometru, să înveţi cum să-ţi păcăleşti adversarii, mai ales dacă ai echipă...

Cum te deconectezi?
Mă mai duc din când în când la bazin, la Vega, mai joc un fotbal, cu prietenii sau colegii şi mai ies în oraş, uneori.

Sunt greutăţi în acest sport?
Sunt probleme financiare, dar domnul Adrian Moroianu, directorul societăţii Calliope, este cel care mă ajută. Sunt angajat acolo, ca o formă de sponsorizare, şi primesc un salariu care îmi prinde foarte bine.

Îi sfătuieşti pe alţii să vină la ciclism?
Să vină copiii la club şi noi o să-i primim cu mare plăcere. O să-i învăţăm ce ştim, aşa cum ne-au învăţat şi alţii pe noi.

Ce-i place
Îmi plac şi frigul şi ploaia, deşi multe persoane nu îmi împărtăşesc această. Îmi place să joc biliard, sunt pasionat de computer şi chiar urmăresc cu plăcere alte sporturi, cum ar fi atletism, patinaj viteză şi sărituri cu schiurile.

Ce nu-i place
În sportul meu, nu-mi place organizarea concursurilor. Sunt doar trei-patru pe an. Nu-mi plac oamenii care, în timp ce sunt la volanul unei maşini, te claxonează şi te înjură când eşti cu bicicleta în trafic. Şi nu-mi place să mă trezesc dimineaţa.