Ploieşti: Florin Şuţu iubeşte detaliile din pictură şi din viaţa sa

„Arta e zâmbetul când dai bineţe semenului. De obicei ne salutăm încruntaţi, însă arta este un salut cu bucurie. Cum ai putea să premiezi urarea, datul mâinii cu bucurie?”

Florin Şuţu este membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi şi-a dedicat întraga existenţă picturii, fiind absovent al Academiei de Artă Bucureşti, în clasa profesorului Ion Sălişteanu.

„A existat o perioadă de instruire, un soi de ucenicie. Este clar că datele genetice existând, academia a fost doar o formă de ordonare în care a fost dat la o parte surplusul, reziduurile”, spune Florin Şuţu.

Din 1997 artistul a organizat mai multe expoziţii personale, dar a participat şi la cele de grup, în ţară şi în afara acesteia, la Salonic în Grecia, la Lom în Bulgaria sau la Moscova.

A pictat la Balcic
De Bulgaria îl leagă o perioadă importantă petrecută la Balcic, locul în care a creat şi a dat viaţă personajelor de pe pânzele sale.

„Am lucrat destul de mult acolo, am plecat spre Balcic cu încântarea celui care n-a fost niciodată şi m-am întors cu bucuria celui care a fost de multe ori”, explică Florin Şuţu.

El mai spune că la Balcic există o pleiadă de artişti români atraşi de frumuseţea specifică acestui loc, a vapoarelor, a digului şi pontonului care au în spatele lor numai marea. În picturile realizate în acest loc, artistul a animat obiectele regăsite.

Arta salvatoare
Pentru pictorul Florin Şuţu detaliile sunt cele care fac diferenţa între forme, dar sunt importante şi pentru a realiza un ambient perfect.

Atelierul artistului respiră un aer vechi, fiecare pictură fiind poziţionată cu o neglijenţă studiată în spaţiul decorat cu obiecte vechi, dar şi noi, de uz casnic şi ustensile de lucru ale artistului.

Florin Şuţu este un artist modest, care spune că pictura este mai mult decât o modalitate de a fi recompensat cu distincţii sau recompense.

Sprenţa salvării
„Mă păstrez în zona de speranţă a salvării, mântuirea nu se cunatifică, nu are chip, nu are identitate, nu are sex, nu are credit în bancă, nu are cod numeric personal, ca atare nu poţi vorbi concret de mântuire.

Premiile sunt pecuniare, au greutatea materialului din care sunt făcute, valoarea este doar a celui care le acordă, dar din păcate constat o goană după premiile cu valoare materială”, explică artistul.

Pentru el, arta reprezintă „bucuria de a fi”, finalitatea operei de artă fiind aceea de a-i bucura pe cei din jur. „Arta e zâmbetul când dai bineţe semenului. De obicei ne salutăm încruntaţi, însă arta este un salut cu bucurie. Cum ai putea să premiezi urarea, datul mâinii cu bucurie?”, este de părere pictorul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum v-aţi ataşat de pictură?
F.Ş.: M-am ataşat de pictură pentru că nu aveam altă cale de scăpare. Arta este o formă de mântuire prin pierderea de sine, pentru că pictura şi arta în general iau tot ce ai mai bun în tine, salvându-te.

Vă simţiţi mântuit prin arta pe care o faceţi?
F.Ş.: Ceea ce fac este doar un demers, o treaptă dintr-un milion. În catalogul uneia dintre expoziţii mă întrebam dacă mi-a plăcut foarte mult o pânză, cred că mi-aş lua o pânză nouă şi aş pune-o din nou pe şevalet.

CE-I PLACE
„Îmi place îngăduinţa mării de a nu se retrage de la ţărm şi să ne lase desculţi în deşert. Eu am senzaţia că, dacă aş fi în locul ei, m-aş retrage de la ţărm din cauza primitivismului pe care aş putea să-l întâlnesc la ţărm”, explică artistul.

CE NU-I PLACE
„Nu-mi place chipul juvenil-tandru, ca să nu zic lipsit de circumvoluţiuni  al celui care crede că urma pantofului este tot una cu urma pe care trebuie să o lăsăm în istorie”, mai spune pictorul.

PROFIL
NĂSCUT
24 aprilie 1959, Ploieşti
EDUCAŢIE
Absolvent al Academiei de Artă Bucureşti
EXPERIENŢĂ
Este pictor de peste 25 de ani
FAMILIE
Are două fete, de 5 şi 10 ani