Ploieşti: Cristian Costache adoră să cânte la chitară samba şi rumba
0
Tânărul, alături de câţiva prieteni a înfiinţat chiar şi o formaţie cu care susţine diverse recitaluri, încercând să promoveze muzica latino-americană
Cristian obişnuia să-şi petreacă vacanţele de vară la Breaza, unde stătea câte 3 luni. Lângă casa bunicilor locuia şi vărul său, care este pasionat să cânte la clape.
Într-o zi, vărul lui i-a propus tânărului să colaboreze şi să cânte împreună cu el.
„Am luat chitara de la un coleg de formaţie de-al unchiului meu, care era lăutar. Am fost atras de chitară, mi-a plăcut să cânt la ea, am simţit în clipa în care am atins corzile că astea este pentru mine”, explică tânărul. De la 10 ani el a început să cânte melodii pentru copii dar şi diverse alte cântece, învăţând acordurile de la vărul său.
De la joacă la pasiune
Pe la 14 ani Cristian s-a înscris la cursurile de chitară la Palatul Culturii, avându-l ca profesor pe Constantin Mitulescu. A urmat aceste cursuri 9 ani, timp în care a studiat chitară clasică.
Chiar dacă s-a specializat în acest gen de muzică, tânărul cântă însă şi blues, jazz, samba şi rumba. A susţinut multe recitaluri în Ploieşti, la Teatrul Equinox, la Casa de Cultură a Sindicatelor, dar şi în alte oraşe, precum Galaţi sau Braşov.
„Primul recital de chitară pe care l-am susţinut a fost în urmă cu aproximativ cinci ani de zile la sala Teatrului Equinox, în cadrul căruia au cântat şi alţi colegi de-ai mei de la curs. Am avut emoţii dar nu foarte mari, desigur melodia pregătită de mine nu a ieşit perfect, din cauza emoţiilor au fost şi câteva greşeli, dar, cu toate astea, fiind prima oară când am cântat, am fost apreciat de public”, povesteşte Cristian.
Muzica, parte esenţială
Chitaristul consideră că muzica este o parte esenţială din viaţa fiecăruia. „Indiferent de starea de spirit prin care trece un om, fie că este bucuros sau trist, ritmurile ei sunt acolo ca să-l însoţească. Pentru mine chitara este un element ce îmi asigură liniştea şi răbdarea, un instrument prin care pot să-mi exprim sentimentele, o parte integrantă din fiinţa şi personalitatea mea”, spune tânărul.
Trupa visurilor
Alături de Răzvan Gârbea, la clape, Andrei Roşu la chitară şi Ileana Popescu-voce, artistul a format o trupă. Deşi încă nu au stabilit un nume pentru formaţie şi nici nu au scos un prim CD, cei patru tineri au susţinut deja recitaluri la diverse evenimente.
Textele pieselor pe care le-au repetat împreună sunt realizate chiar de vocalista formaţiei, Ileana, care este şi prietena lui Cristian. Cei doi nu ezită nicio clipă să-şi ofere unul altuia cadouri muzicale, însă, chitaristul răspunde cu bucurie şi invitaţiilor prietenilor lui de a cânta la diverse petreceri sau întâlniri ale lor.
„Chitara este mai mult un hobby, viitorul meu va fi altul. Se poate trăi şi din muzică dar trebuie să găsim un loc unde să fie ascultată muzica noastră. Ce cânt eu nu se prea ascultă la noi, poate numai în Bucureşti, dar tot nu aşa ca în Spania, America sau Cuba”, mai spune Cristian.
Întrebări şi răspunsuri
Ai un artist preferat?
C.C.: Am mulţi artişti preferaţi pe care îi apreciez pentru felul în care cântă, însă dintre toţi cel mai mult îi place de Armik, un artist spaniol, care este un model în cariera tânărului muzician.
Care a fost cel mai important recital pe care l-ai susţinut?
C.C.: Săptămâna trecută am cântat la Teatrului Naţional, sala Rondă, împreună cu alţi colegi de-ai mei. A fost foarte important pentru că l-am pregătit cam într-o lună de zile, am cântat 17 melodii rock, samba, rumba, clasic. Spectatorii au avut o reacţie neaşteptat de bună şi ne-au apreciat foarte mult.
Ai moştenit talentul din familie?
C.C. Tatăl meu a făcut patru ani de vioară în clasele primare, dar am şi un văr care studia în perioada respectivă orga. La un moment dat am descoperit chitara şi am simţit că este pentru mine.
Ce-i place:
Lui Cristian îi plac călătoriile la mare sau la munte, face des trasee cu prietenii, cel mai mult îi place să urce pe Jepii Mici dar şi la Canionul 7 Scări. Îi place de asemenea foarte mult şi muzica, în special jazz, blues, flamenco, rumba, samba, reggae sau bosanova, pe care le ascultă mai ales acasă, în timpul liber.
Ce nu-i place:
Tânărului nu îi place infrastructura din ţara noastră, aglomeraţie de oameni şi de maşini, străzile i se par groaznice, parcările pentru că nu sunt amenajate cum ar trebui şi cum sunt în alte ţări, considerând că vina aparţine atât oamenilor pentru că nu îngrijesc aceste spaţii cât şi autorităţilor.
PROFIL
NĂSCUT
26 ianuarie 196, Ploieşti
STUDII
Student la Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti
FAMILIE
Are un frate mai mare şi o soră mai mică
Se încarcă comentariile...
