Aurelian Nicolae îi transformă pe tinerii karateca în campioni

Este pasionat de karate de când era doar un puşti, ajungând, în timp, să devină unul dintre cei mai experimentaţi antrenori din Ploieşti.

După mai multe încercări eşuate de a face diverse sporturi, printre care se numără haltere, culturism şi fotbal, Aurelian s-a prezentat, în cele din urmă, la o sală de karate tradiţional.

Venise împreună cu un coleg, care practica acest sport de ceva timp, dar i-au fost necesare trei luni pentru a-i convinge pe antrenori să îl accepte.

„Nu m-au primit din prima şi am aşteptat timp de trei luni să mă admită. Între timp, repetam împreună cu colegul meu pe acoperişul căminului în care locuiam, iar în final, el m-a recomandat şi aşa am reuşit să intru", îşi aminteşte antrenorul.

Experienţă de 30 de ani

În calitate de sportiv nu a luat parte la foarte multe competiţii, mai ales că acest sport era la început pe vremea când se apucase şi el.

Însă, în cei aproape 30 de ani de când practică karate tradiţional, Aurel spune că a avut o singură întrerupere, în momentul în care a plecat în armată. Însă, nici atunci nu s-a putut abţine să nu repete mişcările şi figurile alături de alţi colegi pasionaţi de acest sport.

Întorcându-se din armată, el a căutat în Ploieşti o sală unde să poată practica sportul pe care îl iubeşte cel mai mult.

După îndelungi căutări a ajuns la concluzia că nicio sală nu este pe măsura aşteptărilor sale şi a decis să se înscrie la un club din Bucureşti. Niciun efort nu i s-a părut prea mare, când era vorba de pasiunea sa.

În căutarea destinului

În 1990, totul s-a shimbat pentru Aurelian. „Am plecat prin Ploieşti să caut o şcoală unde să deschid o sală de karate tradiţional. Aşa am ajuns la Teleajen, unde am întâlnit un profesor binevoitor, cu mintea deschisă, care m-a ajutat să fac acest lucru. Am avut şi câte 100 de cursanţi, majoritatea lor fiind puşti, care participau la antrenamente de câte trei ore şi jumătate", povesteşte Aurelian.

După primele şase luni de muncă, tinerii instruiţi de el au participat la prima competiţie, revenind cu premii importante.

În 1993, Aurelian şi-a deschis un club de karate tradiţional la Baza Sportivă Voinţa, locul în care şi acum îşi desfăşoară activitatea.

Alături de cursanţii săi a participat la foarte multe competiţii şi este fericit că, de-a lungul timpului, a reuşit să descopere adevărate talente.

Căutătorul de... aur

„Dumnezeu mi-a dat darul să văd campionul din copiii care vin la sală, pentru că majoritatea se simt în largul lor şi îşi descoperă calităţile şi puterile în sală", explică antrenorul.

Şase din cei şapte antrenori de karate tradiţional care au cluburi şi săli în Ploieşti sunt foşti elevi sau oameni pe care i-a ajutat să ajungă unde sunt.

Prin mâinile lui Aurelian au trecut, în toţi aceşti ani, mii de tineri, unii mai talentaţi ca alţii. Robert Miclea este, după cum spune el, liderul echipei pe care o antrenează acum în Ploieşti.

Robert este primul sportiv român care a câştigat o medalie la Campionatul European de Seniori, categoria kata individual masculin.

Ce-i place:

Iubeşte depotrivă toate sporturile şi spune că înţelege perfect munca sportivilor, indiferent de natura sportului practicat. Este de părere că tot ce înseamnă efort dus până la performanţă este de apreciat şi i-ar plăcea ca şi cei care conduc diverse instituţii să aprecieze la fel de mult eforturile sportivilor.

Ce nu-i place:

„Nu-mi place trăirea în inerţie, pentru că îmi place actul de voinţă, chiar dacă nu are o direcţie prea bună. Când mergi cu trendul înseamnă că nu manifeşti voinţă şi că trăieşti în inerţie", este de părere sportivul. El consideră că fiecare om, în special cei tineri, ar trebui să facă un act de voinţă şi să iasă din starea de inerţie în care trăiesc.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi ales dintotdeauna karate?

Am făcut liceul de marină la Brăila şi în timpul liceului am practicat culturism şi haltere. Am ajuns să fac haltere, pentru că, în adolecenţă, aveam o obsesie cu omoplaţii care îmi ies în afară, şi l-am întrebat pe profesorul meu de istorie ce pot să fac. Mi-a zis să mă prezint la sala lui, acolo unde am făcut pentru puţin timp haltere, iar apoi, am ales să merg la culturism.

De unde vine pasiunea pentru karate?

Când aveam 14, 15 ani aveam doi eroi, Bruce Lee şi Chuck Noris. Îmi amintesc să făcusem rost de un tricou cu Chuck Noris, care deşi era mai mic şi îmi venea mulat, îl purtam cu foarte mare mândrie, numai în zilele de duminică. Eram foarte atras de artele marţiale, aşa cum visam pe vremea aceea că sunt acestea, cu mişcările spectaculoase şi cu loviturile prin aer.

PROFIL

NĂSCUT:

18 august 1966, Ploieşti

STUDII:
Academia de Educaţie Fizică şi Sport

FAMILIE:
Are un băiat de 18 ani

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos