Alexandrina Onu este o veterană a croitoriei

Originară din Ialomiţa, Alexandrina nu a visat niciodată să ajungă croitoreasă, însă, odată specializată în acest domeniu, a realizat că face ceea ce îi place.

Alexandrina Onu a acumulat nu mai puţin de 37 de ani de experienţă în croitorie şi toţi într-un singur loc de muncă, la Unitatea de croitorie femei numărul 5, o unitate de stat, care a rezistat până în ziua de azi. Drumul ei în viaţă nu a fost pecetluit încă de la început.

„Nu am visat, niciodată, să fac această meserie. În copilărie visam să fiu asistentă medicală, aşa că m-am dus să dau examen la Bucureşti, după ce am terminat clasa a VIII-a", explică femeia.

Pentru că nu a luat examenul pentru asistente medicale, Alexandrina s-a decis, totuşi, să plece de la părinţi şi să-şi construiască un viitor la oraş.

„O aveam pe naşa mea la Ploieşti şi am venit la ea, unde am locuit o perioadă. Am dat examen la Ucecom, unde puteam să aleg alte specializări, dar eu am ales la croitorie, pentru că am fost influenţată de cei din jurul meu care îmi spuneau că este o meserie bună", îşi aminteşte croitoreasa.

În timpul orelor de practică din şcoală, a luat de la colegele ei tot ce era mai bun în meserie.

Început greu

Primele zile şi săptămâni de muncă în domeniul confecţiilor au fost foarte dificile pentru Alexandrina.

„Îmi era frică, pentru că trebuia să lucrez singură şi să iau toate deciziile singură. Eu luam bucata de material şi trebuia să fac totul aşa cum mă pricepeam eu. Hainele se croiau foarte greu, pentru că nu aveam nicio siguranţă", mai spune femeia.

După o experienţă de 37 de ani în domeniu, spune, însă, că nimic nu o mai sperie, nici măcar atunci când trebuie să coasă paltoane sau cojoace de blană.

Nu a regretat niciodată că a ales să facă această meserie, pentru că a avut ocazia, în acest timp, să cunoască oameni de calitate printre clienţii săi şi să se bucure de aprecierile lor.

Sunt persoane care de peste zece ani aleg să-şi facă hainele cu Alexandrina, dar şi şi ploieştence, care, şi-a adus fiicele la atelierul de croitorie al femeii.

Rezolvă cererile ciudate

„Am avut şi cereri ciudate care m-au pus la încercare. Este vorba de anumite modele complicate, unul dintre ele fiind un mantou realizat după un catalog din străinătate, care avea multe cusături dificile", explică Alexandrina.

Croitoreasa nu s-a gândit niciodată să renunţe la slujba ei pentru a-şi face o afacere personală, pentru că, spune ea, nu a avut suportul material necesar.

Atunci când are timp, însă, îi face mare plăcere să realizeze haine pentru ea, sau pentru fiica sa, preferate fiind croielile speciale pentru rochii de seară sau taioare elegante.

Faceţi şi rochii de mireasă?

Acum, cererea este foarte mică, însă, până în 1980, cererea era foarte mare. Făceam atunci şi câte 20 de rochii de mireasă pe lună, mai ales în lunile de vară. Făceam un model de vitrină şi veneau toate tinerele să îşi facă rochii după acel model.

Care este calitatea materialelor azi?

Materialele cu care lucrăm azi nu se pot compara cu cele de acum 20 de ani. Atunci, lucram cel mai mult cu textilele fabricate la Braşov şi Covasna, cu stofe groase, acum, însă, materialele se încreţesc la călcat, uneori se pătează de la apă sau se strâng la cusut, pentru că nu sunt calitative.

Ce-i place:

Alexandrinei îi place foarte mult să facă curăţenie în casă, dar şi să gătească. Cel mai mult îi place să pregătească sarmale şi ciorbe, reţetele pe care le foloseşte fiind păstrate de la mama sa.

Ce nu-i place:

Nu suportă indolenţa oamenilor şi nici nepăsarea lor. Când este nevoită să aibă de-a face cu astfel de persoane, preferă să le ignore. De asemenea, nu îi plac nici oamenii neîngrijiţi, însă nici leneşii nu sunt pe placul ei.

Profil
NĂSCUTĂ:
13 noiembrie 1955, Sfântu Gheorghe, Ialomiţa

STUDII:
Şcoala Postliceală

FAMILIE:
Căsătorită, are o fată de 30 de ani

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!