„Samuraiul“ din Ploieşti

Takayuki (în dreapta) joacă precis şi curat

Takayuki Seto, mijlocaşul defensiv al echipei Astra Ploieşti, vorbeşte fluent patru limbi, adoră ciorba şi îşi doreşte să deschidă, în Japonia, un bar cu profil sportiv şi un teren artificial de fotbal.

Fotbalistul nipon s-a născut la 5 februarie 1985 în oraşul Nagoya din Japonia, iar de la şase ani nu visează decât fotbal. Acest sport a fost preocuparea lui majoră în toţi aceşti ani, iar tenacitatea şi ambiţia specifice japonezilor l-au ajutat să-şi realizeze visul.

Prima sa legitimare a fost la clubul de copii din oraşul natal, FC Nagoya. „Am urmat şcoala ca toţi ceilalţi copii, iar părinţii mei au vrut să mă îndrume către facultate. Totuşi, m-au înţeles şi mi-au respectat decizia de a face fotbal", spune Taka, cum îl strigă coechipierii săi.

Fotbaliştii români sunt mai lenţi

Următorul pas a fost Brazilia, ţara unde japonezul şi-a făcut junioratul. Avea în familie un precedent, întrucât fratele său s-a antrenat un an tot în Brazilia. Acesta a renunţat însă la fotbal, spre deosebire de Taka, care le-a promis părinţilor că, dacă îl vor ajuta să-şi plătească junioratul, va deveni un fotbalist bun. A jucat la FC Avai şi a dat probe la Corinthians, unde a fost păstrat în lot. S-a antrenat aici câteva luni, timp în care a jucat alături de Carlos Tevez, atacantul argentinian al lui Manchester City, şi Elton, fostul mijlocaş al Stelei.

Nu a jucat însă niciun meci pentru echipa mare a lui Corinthians şi a mai fost legitimat la Portuguesa Londrinense. Experienţa de doi ani din Brazilia a fost însă una decisivă. „Acolo am învăţat prima dată o limbă străină, portugheza, şi am plecat de acasă. La început, mi-a fost destul de greu", spune Taka. Prin comparaţie, oamenii din Brazilia i se par mai săraci decât cei din România, iar fotbaliştii mai tehnici, dar şi mai lenţi. „În România se joacă foarte tare, dur", observă fotbalistul.

A învăţat singur limba română

După Brazilia, în 2007 a venit în România unde a jucat prima dată în Divizia C, a trecut prin B, cu FC Ploieşti şi CSM Ploieşti, iar la 2 august 2009 şi-a făcut debutul în Liga I cu FC Astra Ploieşti. Prezenţa longevivă şi constanţa sa în echipă se datorează jocului extrem de precis şi curat, ca un mecanism japonez, dar şi seriozităţii de care dă dovadă atât la antrenamente, cât şi în viaţa extra-sportivă.

Ambiţios şi autodidact, el a învăţat singur limba română, cu dicţionarul în mână, mai ales că se descurcase cu portugheza, pe care o consideră apropiată de a noastră. Taka se exprimă fluent în română, engleză şi portugheză. În cei trei ani de când a venit în ţara noastră s-a adaptat perfect obiceiurilor şi stilului de viaţă din Ploieşti. Îi place mult mâncarea de acasă, din Japonia, şi îi pare rău că nu există în Ploieşti un restaurant cu specific, aşa că, de câte ori are ocazia, dă o fugă prin Bucureşti.

Nu refuză însă nici specialităţile româneşti, iar ciorbele şi papanaşii se numără printre preparatele preferate. Mai mult, japonezul cunoaşte şi obiceiurile culinare de Paşte. „Când eram în Divizia B, am fost la un coleg la Oneşti şi am mâncat acolo ouă colorate şi cozonac. Au fost bune. Am fost cu el şi la biserică", îşi aminteşte Seto.

„Antimodelul" pozitiv

Dacă ar fi să creionăm un portret al fotbalistului român, acesta ar cuprinde o mulţime de fiţe, puţină gramatică, maşini şi haine scumpe şi, neapărat, iubite celebre. Taka este exact opusul acestuia. El s-a căsătorit în ianuarie cu Tomomi, iubita lui. Soţia l-a urmat în Ploieşti, a abandonat slujba pentru a-i fi alături, şi vine pe stadion să-l susţină atunci când echipa joacă acasă.

Taka, un nipon ambiţios

Petrec foarte mult timp împreună, la cumpărături, călătorind, ori stând pur şi simplu acasă, într-un apartament închiriat din Ploieşti. Printre planurile lor de viitor se numără cât de curând un copil, iar un vis mai îndepărtat se referă la deschiderea unui bar cu profil sportiv în Japonia, la încheierea carierei. „În Japonia, oamenii se uită în special la summo sau baseball, iar eu vreau să-i învăţ să urmărească şi fotbal. Am în minte un bar cu multe televizoare unde să ruleze mereu sport şi un teren artificial unde japonezii să vină să joace fotbal", spune Taka.

Nici nu concepe ca, la un moment dat, să nu se întoarcă definitiv în Japonia, patria care nu i-a ieşit niciodată din suflet şi unde ajunge acum doar de două ori pe an. „Acolo sunt ţara şi inima mea", simte Takayuki Seto.

Fără ţigări, alcool şi cluburi

Patronul FC Astra, Ioan Niculae, a aflat întâmplător că Takayuki Seto are un salariu de numai 1.000 de euro. El i-a apreciat modestia şi i-a triplat remuneraţia. Se spune despre el că este „necruţător" pe teren, dar nu a primit niciodată cartonaşul roşu şi îi admiră foarte mult pe Zinedine Zidane şi pe Steven Gerrard. Visul lui este să joace în Champions League, iar pentru a face performanţă nu bea, nu fumează, nu se enervează şi nu merge în cluburi.

Nu înjură nici pe teren, nici în afara lui, dar a învăţat câteva „vorbe dulci", măcar pentru a înţelege ce spun suporterii din tribune. Atunci când nu se antrenează preferă să se plimbe cu bicicleta, să se joace cu câinele Lulu, din rasa Shih Tzu, pe care l-a adus din Japonia sau să asculte muzică japoneză.