Prezentarea sub identitate falsă în faţa agentului de poliţie nu este o infracţiune. În ce situaţii devine minciuna penală

Arhivă Adevărul

Dacă o persoană se prezintă sub o identitate falsă poliţistului cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenţie, fapta în sine nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea şi, în multe situaţii, nici pe cele ale infracţiunii de fals în declaraţii. Iată explicaţiile unui jurist, cu exemplul concret al unui caz judecat de o instanţă din România.

Ca să fie considerată infracţiune de fals privind identitatea, o condiţie esenţială este ca prezentarea sub o identitate falsă să fie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act de identificare, legitimaţie, document de stare civilă sau printr-un astfel de act falsificat.

Dacă prezentarea sub o identitate falsă s-a făcut prin simpla afirmaţie verbală a persoanei în faţa organelor de poliţie fără folosirea frauduloasă a vreunui astfel de act (buletin, carte de identitate, paşaport, certificat naştere sau de căsătorie etc.) acelei persoane nu i se poate reţine infracţiunea de fals privind identitatea. Au precizat-o mai multe instanţe din România, care, în astfel de cazuri, au ajuns la concluzia că nu există întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii. 

Iată un caz concret, judecat în urmă cu un an şi jumătate, după ce un bărbat care conducea autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, fără să aibă asupra lui documentele prevăzute de lege pentru control, a fost oprit de un echipaj de poliţie. Bărbatul s-a prezentat poliţiştilor cu numele fratelui său, C.L., care a figurat, ulterior ca autor al contravenţiei, în procesul-verbal de constatare întocmit de către agent.

Astfel că pe numele fratelui, care nici măcar nu era de faţă, a fost întocmit şi procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Ambele procese verbale au fost semnate de inculpatul C.A. cu numele în clar al fratelui său, C.L. şi o semnătură indescifrabilă.

Ulterior, bărbatul şi-a recunoscut faptele, inclusiv pe cea de a fi comunicat poliţiştilor numele fratelui, motivând că a recurs la acest lucru tocmai pentru că avea permisul expirat şi consumase băuturi alcoolice şi dorea săevite eventuale sancţiuni contravenţionale.

Instanţa l-a achitat pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals

Situaţia aceasta a apărut în rechizitoriu şi a fost reţinută de instanţa de judecată, care însă a constatat că fapta inculpatului CA de a se prezenta sub o identitate falsă lucrătorului de poliţie nu este incriminată de legea penală.

“În baza art. 396 alin. 5 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul C.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 327 alin. 1 şi 2 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. (…)”, se arată în sentinţa penală nr. 980/14.09.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, citată de legal-land.ro.

“Art. 327 alin. 1 arată clar că infracţiunea de fals privind identitatea, constă în «Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul»”, explică, pentru „Adevărul“, avocatul Cătălin Gherzan.

Dincolo de consecinţele celorlalte fapte ale sale, cel puţin cea prin care C.A. s-a prezentat cu o identitate falsă nu i-a fost reţinută bărbatului ca infracţiune.

Mergând pe acelaşi caz, trebuie amintit că Parchetul a făcut apel, susţinând că prima instanţă trebuia să schimbe încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de fals în declaraţii, potrivit art. 326 din Codul penal.

“Dar, ca să se realizeze cumulativ condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii este necesar să existe o declarare necorespunzătoare a adevărului, în faţa unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, în vederea producerii unei consecinţe juridice, iar declaraţia să servească la producerea respectivei consecinţe juridice. Doar că în cazul persoanei care s-a prezentat poliţistului cu identitatea falsă, nu este îndeplinită această din urmă cerinţă. Curtea a constatat că declararea făcută de către inculpatul CA în faţa organelor de poliţie s-a realizat în vederea producerii unei singure consecinţe juridice – şi anume evitarea antrenării răspunderii contravenţionale pentru conducerea autoturismului sub influenţa băuturilor alcoolice, însă declaraţia respectivă n-a servit la producerea acelei consecinţe (consecinţă care ar fi constat în evitarea propriu-zisă a antrenării răspunderii contravenţionale a inculpatului şi sancţionarea altei persoane)”, mai spune avocatul Cătălin Gherzan.

În situaţia prezentată, agentul de poliţie nu şi-a făcut treaba până la capăt, fiindcă declaraţia dată de CA privind identitatea nu era suficientă pentru a se stabili persoana care a comis contravenţia, singurul în măsură să determine identitatea, pe baza unor verificări, fiind doar poliţistul.

“Identitatea unei persoane se stabileşte, în principal, prin verificarea actelor de identitate ale persoanelor sau verificarea altui document emis de instituţii sau autorităţi publice (paşaport, permis de conducere, legitimaţie de serviciu ori diploma de absolvire a unei instituţii de învăţământ), cu fotografie de dată recentă. Dacă nu are asupra sa astfel de documente, se efectuează verificări în evidenţele poliţiei, responsabilitatea stabilirii identităţii revenind lucrătorului de poliţie, care are posibilitatea de a face verificări suplimentare la sediul Poliţiei, unde va conduce persoana respectivă”, mai spune avocatul Cătălin  Gherzan (foto).