Din iulie vom avea un nou sfânt român. Pârvu Mutu, primul pictor canonizat de Biserica Ortodoxă Română
0
Din iulie vom avea un nou sfânt român. Pârvu Mutu este primul pictor canonizat vreodată de către Biserica Ortodoxă Română. Anunţul canonizării a fost făcut pe 22 mai de către Patriarhul Daniel, în urma propunerii făcute de către Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Pârvu Mutu a fost cel mai respectat pictor de biserici din istoria României şi este considerat primul pictor modern român.
Anunţul canonizării Pictorului Pârvu Mutu de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost făcut în 22 mai de Patriarhul Daniel în cadrul Congresului Internaţional de Teologie care se desfăşoară zilele acestea la Palatul Patriarhiei din Bucureşti. La finalul festivităţii de deschidere, Patriarhul Daniel a transmis că ”Sfântul Sinod, la propunerea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor, va canoniza în şedinţa din iulie anul acesta un mare rugător isihast şi pictor, Pârvu Mutu, care va avea numele de Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia. Proclamarea canonizării va avea loc în ziua Schimbării la Faţă a Domnului (6 august 2017) la Mănăstirea Robaia”.Credincioşii îl vor putea cinsti anual în data de 7 august.
Legat de numele şi viaţa pictorului, Patriarhul Daniel a subliniat ”că i s-a zis «Mutul» nu pentru că era mut, ci pentru că picta numai în stare de rugăciune a minţii sau a inimii şi dacă se întâmpla să vorbească oprea lucrarea până în ziua următoare. El a fost în atenţia noastră pentru canonizare nu doar pentru că era un mare artist, ci în primul rând pentru că era un rugător”.
Preotul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: ”Pârvu Mutu a fost un om cu o viaţă-model din punct de vedere moral”
Legat de motivaţia canonizării pictorului Pârvu Mutu, preotul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, ne-a declarat: ”Prima motivaţie este cea legată de viaţă lui. Pârvu Mutu a fost un om cu o viaţă-model din punct de vedere moral. Un om care s-a format în spaţiul bisericesc. Datorită talentului său extraordinar, a devenit cel mai important pictor bisericesc din vremea sa. Dedicarea sa totală faţă de actul artistic-picta în tăcere şi postea-îl indică ca pe un om cu o trăire extraordinară. În cazul său avem această devoţiune extraordinară”.
ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, ne-a dezvăluit şi cum i-a venit ideea de a propune canonizarea pictorului Pârvu Mutu: ”Am fost într-o zi la slujbă la Arnota şi am făcut o drumeţie în satul Patriarhului Justinian, în Suieşti şi apoi am mers la mănăstirea Mamu din sudul judeţului Vâlcea, cu o pictură extraordinară şi foarte bine păstrată a lui Pârvu Mutu, ceva deosebit de frumos şi trainic. Şi atunci mi-a venit, ca o lumină, ideea de a propune canonizarea lui Pârvu Mutu, care a pictat atât de frumos. Apoi am făcut propunerea către Patriarhie, cu toate argumentele. Este primul pictor canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Este o canonizare specială, cu atât mai mult cu cât se petrece în anul consacrat pictorilor şi iconarilor români. Se leagă toate perfect. Aşa este când lucrează Dumnezeu”.
Pârvu Mutu s-a născut la 12 octombrie 1657 la Câmpulung Muscel. La şase ani după naşterea sa, Pârvu işi pierde mama, iar preotul Ioan, tatăl său, îl ia pe Pârvu cu el şi se retrage la Mănăstirea lui Negru Vodă din localitate. Talentul copilului este remarcat de monahii zugravi ai mănăstirii încă de la primele sale creaţii.
A pictat mănăstirile Cotroceni şi Sinaia
În aceste condiţii, naşul său, clucerul Tudoran Vlădescu, boier muntean, l-a trimis spre desăvârşirea învăţăturii în Bucovina la un vestit zugrav rus, acolo unde Pârvu Mutu a rămas şase ani. Întors la Câmpulung, în jurul anului 1677, cu importante cunoştinte în ale zugrăvirii dar cu aceeaşi greutate în vorbire işi capătă porecla „Pârvu Mutu zugravu”, nume ce va trece în istorie prin opera talentatului artist. O dată cu însemnarea căsătoriei cu jupâneasa Tudora, Pârvu face unele precizări de o deosebită importanţă. El notează mănăstirile şi bisericile pe care le zugrăvise până la căsătorie, în ianuarie 1700. „1) Mănăstirea lui Negru Vodă, Câmpulung, a III-a oară, 2) Mănăstirea Cotroceni a lui Şerban Vodă Contacuzino, întâi, 3) Mănăstirea Aninoasa, 4) Mănăstirea Mărgineni, a doua oară, 5) Mănăstirea Poiana, a jupanului Toma Cantacuzino, 6) Mănăstirea Lespezile a Pârvului Cantacuzino, 7) Mănăstirea Sinaia a Spătarului Mihai Cantacuzino, 8) Mănăstirea Râmnicul Sărat, idem, 9) Mănăstirea Trisfetitele (Colţea) idem, 10) Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou a lui Constantin Voievod Brâncoveanu. Patru biserici: Filipeştii de Târg, idem de Pădure, Călineşti a II-a, Măgureni”.
Pârvu Mutu a fost zugravul familiei Cantacuzino, familiei Constantin Brâncoveanu şi al naşului său, Tudoran Vlădescu. Întors din Bucovina, Pârvu Mutu a zugrăvit Mănăstirea Negru Vodă. De remarcat că vechea Mănăstire a lui Negru Vodă, zidită în 1215, s-a surpat în anul 1628 în zilele celei de a doua domnii a lui Alexandru Ilieş şi este refăcută de Matei Basarab între 1634 şi 1635. În urma acestei refaceri rămâne nezugrăvită, iar Pârvu Mutu îi dăruieşte astfel podoaba de care fusese lipsită câteva decenii. Cutremurul din 1802 a surpat însă mănăstirea şi ultimele urme ale picturii lui Pârvu de aici au dispărut în refacerea şi noua zugrăveală din 1813.
Mănăstirea Sinaia a fost pusă în lucru în 1690 şi dacă pentru arhitectură Mihai Cantacuzino a recurs la meşteri iscusiţi din Italia sau Dalmaţia, dovadă fiind unele elemente noi ca de exemplu capitelele de la pridvor, pentru pictură spătarul îl consideră desăvârşit pe Pârvu Mutu. La 15 august 1695, mănăstirea este sfinţită, biserica mănăstirii fiind atunci „frumos zugrăvită”. În 1691, la Târgul Râmnicului o frumoasă mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului începe să ia locul unei bisericuţe de lemn, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu şi a spătarului Mihai Cantacuzino, ea era gata în 1697.
Pictura în frescă a acestui locaş aparţine aceluiaşi Pârvu Mutu. Pe locul bisericii de lemn a lui Colţea Doicescu din Bucureşti, Mihai Cantacuzino ridica una din ctitoriile sale. În 1714, anul sfârşitului tragic al lui Constantin Brâncoveanu şi al familiei lui, turcii smulg de la locul ei pisania bisericii Colţea, lăsând în negură data înfiinţării acestui locaş. Însemnarea lui Pârvu Mutu că până în ianuarie 1700 zugrăvise „Mănăstirea Trisfetitele (Colţea) a Spătarului Mihai Cantacuzino” nu mai pune niciun dubiu asupra datei de 1699 pentru sfârşirea acestui important monument bucureştean.
Chiar în primii ani ai secolului al XVIII-lea Pârvu Mutu devine dascălul unui grup de pictori. Printre zugravii strânşi în jurul maestrului Pârvu a fost Radu ucenicul său de la Mănăstirea Bordeşti, Marin, Andrei, Stan, Neagoe şi Nicolae cu care lucrează la Filipeştii de Pădure. Ucenici de ai săi din această perioadă vor zugrăvi în 1725 biserica Negustorilor din Bucureşti. În primii ani ai secolului al XVIII-lea Pârvu Mutu aşternea împreună cu ucenicul său Radu pe pereţii Mănăstirii Bordeşti (Focşani) o pictură de o rară frumuseţe.
Moartea jupânesei Tudora survenită în 1718 îndreaptă paşii lui Pârvu spre viaţa monahală. După ce vizitează cu cei doi fii ai săi Pârvu şi Gheorghe locurile sfinte de la Ierusalim, Pârvu Mutu se retrage cu unul din fiii săi la Mănăstirea Mărgineni şi se stinge din viaţă în 1735.
Se încarcă comentariile...
