Cu cortul sau rulota în Poienile Vâlsanului

Când oraşul devine un cuptor, refugiul perfect îl găsiţi aproape, în Munţii Făgăraş. Aerul proaspăt, apa curată şi campingurile sunt ingredientele unui sfârşit de săptămână plin de relaxare şi răsfăţ în Poienile Vâlsanului.

Peisaj mirific, aer proaspăt şi un râu în care trăieşte o specie de peşte unică în lume, Aspretele (Romanichthys valsanicola). Acestea sunt motivele pentru care nu ar trebui să staţi pe gânduri, dacă vă doriţi un weekend sau un concediu departe de lumea dezlănţuită de la oraş. Poienile Vâlsanului, din nordul judeţului, care se întind de-o parte şi de alta a râului Vâlsan, sunt locul perfect pentru a vă amplasa cortul şi a vă distra împreună cu prietenii şi familia înconjuraţi de vârfuri semeţe şi brazi impunători.

Ideal şi pentru rulote
Dacă sunteţi din Piteşti, mergeţi pe DN 7c, până în dreptul localităţii Merişani, după care urmaţi DJ 703i, până în staţiunea Brădet. Urmează un drum forestier, în curs de asfaltare care va şerpui, preţ de 11 kilometri, prin pădurile de conifere, la finalul căruia vi se vor etala în faţă Poienile Vâlsanului.
Vara, locul se umple de turiştii din Argeş, dar şi din alte judeţe, care îşi amplasează rulotele şi corturile lângă râu, sau lângă pădure. Din păcate, nepăsarea şi lipsa celor şapte ani de acasă fac ca cei care populează zona să lase mereu în urma lor mormane de gunoi.

„Aceasta este veşnica problemă. Cei care vin lasă ambalaje, sticle, câte şi mai câte, pe poiană. Avem amplasată o rampă de gunoi aproape, le pot lăsa acolo când pleacă, dar nu fac asta. Ar trebui să se gândească că, în urma lor, mai vor şi alţii să se bucure de peisaj”, ne-a spus Emil Simion, primarul comunei Brăduleţ.

Obiective de vizitat
Cei care se vor plictisi stând pe poiană, la un grătar sau la bronzat, au alternative plăcute de a-şi umple timpul şi a se încărca de frumos. Îşi pot lua o pereche de bocanci şi rucsacul cu provizii în spate, pentru a porni să viziteze locurile sălbatice, dar pline de pitoresc. În drum, se pot opri la izvorul de apă cu hidrogen sulfurat, care tratează afecţiunile stomacale. Apoi, se pot îndrepta către Cheile mici si Cheile mari ale Vâlsanului, care rivalizează cu binecunoscutele Chei ale Dâmbovicioarei, sau spre  Barajul Vidraru, pot merge pe Transfăgărăşan, care s-a deschis la 1 iulie, pot urca pe Vârful Moldoveanu, sau pot vedea Mânăstirea Corbii de Piatră şi Lacul Nucşoara.

În plus, tinerii amatori de senzaţii tari se pot opri pe drumul forestier care duce până la Poieni, unde vor găsi două mine părăsite. Chiar dacă într-una nu se poate intra, fiind închisă, în cealaltă, aflată mai sus în pădure se pot vedea zeci de lilieci, la fel ca în filmele de groază. Minele părăsite sunt de fapt rămăşiţe ale unor prospecţiuni pentru zăcăminte de nichel şi auroargintofere.