Piteşti: Ion Zaharia a fost căpitan secund pe navele de pescuit româneşti

Piteşti: Ion Zaharia a fost căpitan secund pe navele de pescuit româneşti

Căpitan secund mai bine de două zeci de ani pe navele româneşti, Ion Zaharia a traversat mările şi oceanele lumii in lung şi în lat şi a vizitat o mulţime de ţări de unde s-a întors cu amintiri frumoase. A fost arestat într-un port din Anglia şi a apărut ca figurant în cunoscutul serial “Toate pânzele sus”.

“În ’74 s-a anunţat examen la Institutul de Marină. Pe atunci lucram ca instalator la Întreprinderea Judeţeană de Gospodărire Comunală Locativă. Mi-am luat concediu, mi-am făcut dosarul şi am plecat la Constanţa să dau examen.

Erau 400 de candidaţi pe 80 de locuri. 100 au picat proba medicală, alţii proba sportivă. Ne-au dus atunci din portul Tomis cu un remorcher în larg să vadă dacă avem rău de mare”, spune căpitanul.

A jucat în "Toate pânzele sus"
Pe perioada facultăţii, Ion Zaharia, pe atunci ofiţer maritim, făcea practica pe nave militare. În anul trei a fost plecat cu nava şcoală Neptun într-un voiaj de 60 de zile pe Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic, cu opriri în porturile Maroc, Casa Blanca, Vanilla, Bilbao şi altele. Tot pe perioada practicii a fost remarcat de regizorul serialului “Toate pânzele sus” şi a fost ales să joace ca figurant.

“Făceam practică în anul doi pe lacul Siutghiol din Mamaia, eram vreo 400 de tineri care dormeam în fostele hangare ale aviaţiei şi într-o zi a venit regizorul şi ne-a ales. Am filmat timp de trei săptămâni în portul Tomis şi am avut mai multe roluri şi costume, printre care un student turc înstărit. Se filmau cadrele, iar eu trebuia să trec prin cadru, să defilez pe marginea cheiului. Atunci i-am văzut pe marii actori Ion Besoiu şi Jean Constantin”, povesteşte Ion Zaharia.

A fost "botezat" pe Atlantic
A lucrat apoi pe remorchere, transportoare de persoane, nave de pescuit în Atlantic, prinzând de la stavrid, ton, merluciu până la rechini, caşaloţi, foci sau broaşte ţestoase. Când a navigat prima dată în oceanul Atlantic, pe post de căpitan secund, a fost botezat de către membrii echipajului.

“Unul din membrii echipajului era Neptun şi rostea binecuvântări asupra mea, să nu ajungă hrană pentru rechini şi să fiu ferit de rele. La botez eşti băgat cu fundul în făină, te bărbiereşte un bărbier cu o spumă cu spirt, cu motorină, de te ustură faţa, iar apoi te aruncă într-un bazin cu apă. Apoi căpitanul mi-a înmânat certificatul simbolic de botez.”, îşi aminteşte zâmbind navigatorul piteştean.

Incendiu la bord
Viaţa de marinar l-a purtat prin nenumărate locuri şi l-a pus în situaţii dificile. De la un incendiu la bord pornit de la o friptură uitată pe foc, la avarii serioase ale navei pe care o cârmuia care puteau duce la scufundare echipajului, furtuni puternice pe mare, prin toate căpitanul Ion Zaharia a trecut cu bine. Nava sa stat arestată în portul Plymouth, Anglia, timp de trei săptămâni, timp în care nu au putut să ăşi desfăşoare activitatea şi anume să congeleze sute de tone de peşte, din cauza unei licenţe care nu era conformă.

Căpitanul piteştean a participat şi la operaţiunea de salvare a oamenilor din avionul românesc care efectua cursa Otopeni-Mauritania şi care a căzut în apă, în apropierea portului Noua Dibu. Din 154 de oameni, unul singur a murit atunci, operaţiunea fiind un adevărat succes.

În 2001 Ion Zaharia s-a întors în Piteşti o dată cu desfiinţarea companiei navale pentru care lucre şi s-a anjaat ca inginer. De anul trecut este pensionar, iar timpul liber şi-l dedică pasiunilor sale.

Profil
Născut: 26 februarie 1950, în Bucureşti
Studii:  Şcoala Profesională de Ucenici Piteşti
Institutul Superior Tehnic Constanţa – Specialitatea Navigaţie, Secţia Comercială

Familie: Este căsătorit, are un băiat de 27 de ani, absolvent al facultăţii de Marketing, Management şi Relaţii Internaţionale
Ce-i place: Pasiunile mele sunt, în afară de pescuit, patinajul, handbalul, yachtingul, automobilismul şi muzica. Patinajul mi-a plăcut de mic. La nici trei ani, tata mi-a cumpărat patine şi patinam pe Strada Mare, pe lacul din Ştrand sau în Bucureşti. Yachtingul îl practicam când lucram la Tulcea, mai făceam câte o escapadă cu şalupa, cu prietenii mei. Iar handbal am jucat între anii 1966-1974, am fost înscris la două cluburi sportive.
Ce nu-i place: Nu-mi plac neseriozitatea şi minciuna pentru că am fost întotdeauna învăţat că drumul drept e cel mai scurt. Nu am suportat oamenii care mint, care te iau pe ocolite.
Întrebări:

Cum aţi ales această carieră?
 Tata mă lua cu el la pescuit de mic, de la 3-4 ani. Mergeam în Ştrand, la Borleşti, la Piatra Olt şi mi-a plăcut pentru că vizitam locuri din ţară. Mergeam în fiecare an, vara, cu părinţii la mare şi eram curios să văd cum e la mare şi iarna. Cred că mi-a plăcut aventura şi de asta am ales marina.
A fost greu să staţi departe de familie, cât timp eraţi plecat pe mare?
Cineva trebuia s-o facă şi pe asta. Îmi era foarte dor de soţie şi de băiat, dar vorbeam cu ei la telefon şi prin scrisori. Veneau scrisorile după mine, din port în port. La un momentdat am lucrat la Tulcea şi mi-am luat familia acolo, să fie aproape de mine.

Ion Zaharia a avut spiritul de aventură şi pasiunea pentru pescuit în sânge, încă de mic copil. A renunţat la slujba pe care o avea, cea de instalator încălzire centrală, pentru a-şi urma visul şi a face o carieră în marină.