Steluţa Istrătescu, profesoara care scrie cărţi pentru copii

Steluţa Istrătescu a scris până acum 40 de cărţi

Pe timpul comunismului satiriza sistemul în piesele de teatru pe care le scria. Până în prezent a scris peste 40 de cărţi pentru copii şi are în plan alte 15.

Pasiunea pentru liba engleză a dobândit-o în adolescenţă şi de atunci a însoţoit-o toată viaţa. Steluţa Istrătescu şi-a dedicat întreaga viaţă copiilor pe care i-a învăţat cu drag ce-a de-a treia limbă vorbită la nivel mondial.

“În adolescenţă, la 18 ani frecventam cercuri literare particulare de franceză, engleză, germană, literatură, muzică, pictură. Aşa am intrat în contact cu limba şi literatura engleză. Mi-a plăcut învăţământul, să lucrez cu copiii. Elevii mei au fost ucenicii cu care m-am jucat, învăţându-i engleza, de la cei mai mici până la bătrâni.”, spune profesoara, acum ieşită la pensie.  

A scris “Scufiţa Roşie” în versuri

Dar nu s-a limitat la a-i învăţa pe copii engleza. Cum pe vremea comunismului nu existau prea multe distracţii, profesoara a reuşit să îmbine utilul cu plăcut în predarea lecţiilor. Aşa a început să transpună proza în versuri ca să le fie mai uşor elevilor să înveţe lecţiile. Apoi, prin anii ’70  cadrului didactic i-a venit ideea să scrie povestea “Scufiţa Roşie” în versuri, dar de abia după Revoluţie a reuşit să publice cartea.

Steluţa Istrătescu s-a inspirat din viaţa reală şi a creat scenarii pentru piese de teatru pe care le punea în scenă, personajele fiind interpretate de elevii săi. “Erau atâtea întâmplări hazlii în şcoală, mai ales pe vremea lui Ceauşescu. Piesele erau inspirate din viaţa de la şcoală, cream personaje la cererea elevilor. Într-un an am mers pe câmp la tăiat de coceni de porumb şi profesoara insista să spunem biută în loc de glugă de coceni. Am făcut o piese despre asta, era satirică. Ieşeau deseori scandaluri pe tema asta, mai luam sancţiuni, mi-a luat directoarea diploma de evidenţiat, dar pentru mine nu conta decât faptul că îmi atrăgeam simpatia elevilor.”

Peste 40 de cărţi publicate

A scris apoi dicţionare bilingve pentru copii, cu animale, plante, de cuvinte. Toate în versuri pentru ca micuţii să reţină cât mai uşor şi să înveţe engleza de plăcere.  A tipărit apoi zeci de cărţi cu execriciţii pentru elevii de la clasa a II-a până la a XII-a. Profesoara s-a reprofilat apoi pe literatura de sertar. A scris “Paşii amanţilor şi floarea reginei”, proză scrută despre trecerea de la epoca comunistă la cea nouă. În total are peste 40 de cărţi publicate şi încă 12 sub tipar cu exerciţii, „Motanul încălţat bilingv”, literatură pentru copii, dar şi o carte de proză, „Dunărea Albastră”.

De trei ani Steluţa Istrătescu este preşedinta filialei Argeş a Ligii Scriitorilor. În timpul liber lucrează cu copii şi coordonează grupul muzical “Ştrengarii” din care fac parte 16 copii. Cadrul didactic intenţionează să pună în scenă un spectacol muzical cu “Scufiţa Roşie”.

A avut sute de elevi cu rezultate excepţionale la concursurile de engleză şi a mers în schimburi de experinţe cultural educative în ţări precum Franţa, Anglia, Belgia, Turcia, Irak, Tenerife, Adzerbaidjan.De asemenea a susţinut nenumărate spectacole la teatru, dialoguri francez-englez şi german –rus, fragmente din piese clasice combinate cu dans şi muzică, pe vremea când toate aceste lucruri erau interzise.

Elevul e mai uşor de modelat

De-a lungul celor 32 de ani de carieră ca profesoară, Steluţa Istrătescu a predat la liceul Nicolae Bălcescu, la liceul Sanitar, Zinca Golescu, dar şi la Şcoala Generală nr 5 şi la Institutul Superior. Cel mai mult însă i-a plăcut să modeleze minţile elevilor de la fostul liceu Nicolae Bălcescu, actualul Colegiu I.C. Brătianu. “Nu mi-a plăcut să predau la facultate. Rămăseseră aceleaşi idei de acum 50 de ani, aşa că m-am întors la elevii de gimnaziu şi liceu. Elevul e cel mai uşor de modelat, studentul îţi mai iese din mâini”, spune dascăliţa.

Deşi cunoaşte limba engleză şi o vorbeşte la fel de bine ca limba română, profesoara Steluţa Istrătescu nu a luat niciodată în considerare varianta de a se muta în Anglia. “Ce să facă un profesor de engleză acolo unde toţi gunoierii cunosc limba? Prefer să-i învăţ pe copiii noştri”, încheie aceasta.

Profil:
Născută: 7 ianuarie 1940, Piteşti
Studii: Facultatea de Limbi Germanice, Universitatea Bucureşti
Experienţă profesională: 1968-2000 profesoară de limba engleză, gradul I
Preşedintele Ligii Scriitorilor, filiala Argeş, membră a Clubului Scriitorilor „Rochester” din Anglia, membră a Clubului Rebreanu, preşedintele fundaţiei Starlet care se ocupă cu promovarea tinerelor talente în domeniul culturii şi al literaturii. Fondatoarea grupului de muzică „Ştrengarii”, şefă de catedră, de cerc.

Ce-i place: Englezii au un proverb: A think of beauty is a joy for ever – Un gând frumos e întotdeauna o bucurie. Îmi place tot ce e frumos, toate lucrurile în jur le găsesc frumoase. Dacă pleci de la principiul că totul e frumos, lumea va fi mulţumită. 

Ce nu-i place: Nu-mi plac urâtul, lucrurile care nu transmit nimic, poeziile care doar înşiră cuvinte fără a transmite un mesaj, minciuna, răutatea, invidia.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum a fost prima dată când aţi intrat la o clasă să predaţi?
S.I. : Stângaci de tot. Nu ştiam de unde să încep şi unde să mă opresc, încercam să-i imit pe profesorii mei. I-am luat ca pe copii, le explicam de 10 ori până pricepeau, încercând toate metodele ca să-i atrag. Nu mă plictiseam, din contră, îmi plăcea foarte mult şi avea răbdare.

Cum vi se par elevii de acum în comparaţie cu cei de acum 30 de ani?
S.I. : Copiii sunt la fel de preocupaţi să înveţe, dar nu-i îndeamnă nimeni. Dacă nu le ceri ceva, ei se joacă. Dacă nu citeau, citeam cu ei în clasă, încercam să le prezint partea cea mai interesantă, ca să-i atrag, să le stârnesc interesul şi să vrea apoi să citească.La noi cultura e cam în urmă, teatrul nu se străduieşte să facă nimic. Au dispărut multe lucruri frumoase şi nu le-am înlocuit cu nimic.