Ștefan Dumitru Afrimescu, poetul interzis de comuniști

Pe vremea când colegii lui din clasa întâi abia buchiseau primele litere, Ştefan Dumitru Afrimescu i-a citi învăţătoarei o poezie scrisă de el. De la şase ani scrie poezie şi prin a crezut că poate schimba lumea.

Mai târziu a devenit jurnalist , aceasta fiind o alternativă pentru a schimba ceva, expunând realitatea în afaţa lumii întregi. Este jurnalist de 20 de ani şi cu poezia s-a înfrăţit de-o viaţă. Nu-i deloc uşor să schimbi lumea!

I s-a interzis să mai publice
Volumul de dubut se numeşte „Acest lung asediu” şi a apărut în 1982, fiind unul colectiv. „Se făcea economie de hârtie, pentru ca toate „operele” regimului comunist să poată fi publicate”, explică poetul jurnalist. După apariţia acestu prim volum, mai multe poezii i-au fost publicate într-o revistă din acea perioadă. „Erau poezii îndrăzneţe la aresa regimului politic de atunci. Imediat după aceea, redactorul-şef al publicaţiei a fost destituit, iar mie mi s-a interzis să mai public,” explică Afrimescu. Al doilea volum al său a apărut abia în 2002, editura  „La Maison d’edition” şi se numeşte „No man’s patria”. Încă opt ani au trecut până la apariţia următorul volum, „Hermeneutica libertăţii”. Ideile de la „curg” poeziile lui Ştefan Dumitru Afrimescu(pentru că este vorba despre o creaţie petică  fluviu) sunt: libertatea, iubirea, realitatea socio-politică. O jurnalistă spaniolă a postat pe blogul ei întregul volum „Poemele iubirii” al lui Ş.D. Afrimescu. Nepublicate, din raţiuni financiare, mai are încă cinci volume, dintre care două de haiku şi lucrează la al şaselea, numit „Viaţa ca meserie”.

Cui îi mai trebuie poezia?
Condiţia de jurnalist, de multe ori unul foarte incomod, i-a adus şi multe dezavantaje. „Condiţia de jurnalist şi cea de poet au pus piedici în calea publicării poeziilor mele. Pe de altă parte, sponsorii îşi mai pun şi problema „Cui îi mai trebuie poezia?”, spune Ş.D. Afrimescu. „Cred că nu se poate trăi fără poezie. Lumea ar fi atât de goalî fără poezie, încât mai bine nu ar fi fostcreată de la început”, spune poetul. Poezia ar fi trebuit să schimbe lumea, dar nu a reuşit. Asta crede jurnalistul poet. Dacă a reuşit să schimbe câte ceva, tot jurnalismul a fost cel care l-a ajutat mai mult. „Touşi, cel mai mare eşec al meu ca jurnalist, şi este eşecul întregii prese locale, este acela că nu am reuşit să dezbin mafiile care controlează totul în acest judeţ”, încheie Ştefan Dumitru Afrimescu.

În urma articolelor publicate în ziare naţionale şi locale, Ştefan Dumitru Afrimescu a fost dat în judecată de peste 60 de ori, iar sumele pretinse au fost de câteva miliarde de lei vechi. „Cel mai mult mi s-au cerut şase milioane de dolari în procesul ARO Câmpulung, şi cel mai puţin, 80.000 de lei noi”, îşi aminteşte jurnalistul. „Am adoptat o presă de investigaţii şi anchete şi prin jurnalism am reuşit să schimb mai multe decât ptin poezie. Pot spune că presa m-a ajutat să schimb ceea ce nu a reuşit poezia”, spune jurnalistul poet.

Profil
Data și locul nașterii: 4 februarie 1951, comuna Urluieni, județul Argeș
Studii: Universitatea de Petrol și gaze Ploiești
Experiență: 12 ani a lucrat ca inginer și alți 20 de ani ca ziarist.
Stare civilă: necăsătorit
Ce-i place:
Știrile, televizorul se oprește numai când pleacă din casă. Îi place informația, un film bun, o muzică bună (muzica clasică, retro rock). Iubește poezia şi citeşte în special poezie universală. 
Ce nu-i place:
Hărmălaia politică, circul politic, lipsa petenței de lectură și cultură în general. Modul de manifestare al unor tineri, lipsa de procupare și continua preumblare pe strada mare, tipic românească.
Întrebări și răspunsuri:
Dumneastră ați ales poezia, sau poezia v-a ales pe dumneavoastră?
„Când m-am născut, de ursitori, părinţii mei mi-au pus sub cap o carte de poeyii. Cred că era un volum de Nina Casic. La şase ani scriam deja poezie, după ce la cinci ani am învăţat să scriu. Poezia m-a ales pe mine, a fost un destin.
Când aţi publicat prima poezie?
Debutul meu a avut loc pe când amveam cam 10 ani, într-o revistă a vremii, „Scânteia pionierului”. Poezia a fost citită în public. Primul volum de poezie publicat a fost unul colectiv, alături de clasici ai vremii. Se întâmpla în 1982.