Stancu Marius, topograful campion la patinaj

 Pe Marius Stancu l-am găsit la Patinuarul din Pitești, într-o duminică de la sfârșitul iernii. Venise aici să patineze, încercând să profite de, practic, ultima zi cât patinuarul mai era funcțional.

În sezonul rece, o dată la câteva zile, străbate 55 de km pentru a patina la Piteşti. Aduce cu el şi tineri care vor să înveţe să patineze. Când nu poate veni la Piteşti merge pe lacul din Parcul Creţulescu din Câmpulung, un lac puţin adânc, unde, şi dacă se rupe gheaţa, nu există pericol de înec.  „La vârsta mea ar trebui să îmi aduc nepoţii să patineze. Aceste sport este o mare pasiune!”, ne-a spus atunci Marius Stancu.

 Topograful campion la patinaj
De meserie este topograf minier, de fapt aceasta a fost slujba sa timp de peste 30 de ani. „Topograful face hărţi şi topograful minier face hărţi, dar hărţi ale minelor. Eu am lucrat la tunelul de la Bâlea Lac”, explică Marius Stancu. A actival la Câmpulung, la mine şi de câte ori a avut ocazia s-a ocupat şi de sportul copilăriei şi tinereţii lui, patinajul. În anul 1970 a devenit vicecampion naţional la patinaj viteză, la 500 şi la 5000 de metri. La acest sport nu a renunţat, de fapt, niciodată, dar a renunţat să-l mai practice la nivel de performanţă pe când avea 25 de ani. „După ce am terminat şcoala, am fost detaşat la Câmpulung şi, din cauza slujbei, am renunţat la sportul de perfomanţă, însă am continuat să patinez din pasiune pentru acest sport extrem de elegant”, spune Marius Stancu.

Patina pe lacuri îngheţate
Pe vremea când era un copil, Marius Stancu a descoperit plăcerea de a patina. Avea doar 10 ani şi mergea să patineze pe lacul îngheţat din apropierea Godeniului, comuna sa natală. „La vârsta de 10 ani am descoperit patinajul. Îmi amintesc că mergeam pe lac când îngheţa şi patinam. Pe atunci iernile erau foarte reci şi se forma gheaţă groasă pe lac. Era şi riscant, dar îmi plăcea foarte mult să patinez”, îşi aminteşte Marius Stancu.

Pasionat de munte
Marius Stancu a făcut armata la vânători de munte şi a ajuns să cunoască tainele munţilor în această perioadă. Parte din instrucţia din armată presupunea şi antrenamente de ski fond. Aşa a învăţat să şi schieze foarte bine. „Din armată am început să patinaj sport la nivel de performanţă. Aveam puţin peste 19 ani când am fost legitimat la Clubul Sportiv Miercurea Ciuc”, spune Marius Stancu. Şi skiul a rămas pentru el o mare dragoste, la fel ca şi patinajul şi le practică pe amândouă şi acum. Iese la munte de câte ori are ocazia şi, pe timpul verii, merge în tabere de turism montan, ecologizare şi refacere trasee turistice, ajutând pe tinerii să cunoască şi să respecte muntele şi natura. „În aceste tabere organizăm concursuri de turism sportiv montan, orinetare cu hartă şi busolă.”, spune Marius Stancu. 

Patinele lui au 40 de ani
Unul dintre bunurile de mare preţ afectiv pentru Marius Stancu este perechea de patine pe care o are de 40 de ani. Patinele sunt şi acum în stare bună, deşi sunt special făcute pentru patinaj artistic, nu de viteză. „Nu pot veni la patinuar cu patine de viteză, pentru că au lama foarte lungă şi pot fi periculoase pentru că pe aici mai cad copii”, spune Marius Stancu. Patinele şi le-a cumpărat cu 150 de lei, pe vremea când avea slariu 1000 de lei. „Patinele sunt foarte bune şi lama este foarte rezistentă comparativ cu cele care se fac acum”, spune patinatorul.

Profil
Data și locul nașterii: 11 august 1949, comuna Godeni, judeţul Argeş
Studii: Şcoala Tehnică de Personal Tehnic specializarea topografie minieră, Petroşani
Experiență: topograf minier timp de 35 de ani la minele Câmpulung
Stare civilă: căsătorit cu Clara, are un băiat, Marius Lucian.
Ce-i place:
Iubesc patinajul, fiind sportul copilăriei mele. Sunt pasionat de turismul sportiv, de ieșirile în natură, de mișcare în general, de călătoriile și natură.
Nu-i place:
Situaţia economică în care se află România şi, legat de asta, cel mai mult mă deranjează felul în care arartă drumurile româneşti. Sunt execrabile.
Întrebări și răspunsuri:
Care credeți că este cea mai acută problemă a sportului românesc?
Lipsa bazelor materiale. Pe copii nu-i mai poţi atrage pentru că nu mai ai ce să le oferi. După revoluţie oricum nu s-a mai conrtuit aproape nimic.
Ce v-a impresionat cel mai mult în timpul șederii la Miercurea Ciuc?
M-am simţit foarte bine, chiar dacă majoritatea colegilor erau maghiari. Dacă ajungeai să le câştigi puţin încrederea, îşi dădeau şi haina de pe ei pentru a te ajuta.