Sabin Ciurea a apărat în 236 de partide disputate în prima ligă naţională de fotbal

Fostul mare portar născut în Olt s-a retas dintre buturi la 40 de ani. Este unul dintre veteranii din Liga I, iar în lunga sa carieră a apărat şi poarta lui FC Argeş, acolo unde l-a avut antrenor o perioadă şi pe Nicoale Dobrin.

Sabin Ciurea este unul dintre marii portari care au apărat în prima ligă de fotbal naţională. S-a născut în localitatea Ştefan cel Mare din judeţul Olt şi a bătut mingea pe terenul din curtea şcolii până la vârsta de 17 ani. „În clasa a X-a, am plecat de acasă spre fotbalul mare. Până atunci am apărat în curtea şcolii şi în campionatul judeţean de fotbal”, povesteşte Sabin Ciurea. I-ar fi plăcut să dea goluri pe maidane, însă în cele din urmă şi-a pus mănuşile în mâini şi a intrat fără frică între buturi ca să scape de gura părinţilor.

A intrat în poartă de teamă să nu se îmbolnăvească de plămâni

 „Un unchi de-al meu a murit de tânăr, de plâmâni. De teamă să nu mă îmblonăvesc şi eu de plămâni, pentru că alegam foarte mult şi beam apă rece, tata mi-a spus că mă mai lasă la fotbal numai dacă stau în poartă şi nu mai alerg. Aşa am ajuns portar”, îşi aminteşte Sabin Ciurea. Când a făcut pasul spre fotbalul de performanţă, Sabin Ciurea a ajuns mai întâi la Dinamo Slatina, în Divizia B. „Eram destul de tânăr. Aveam 17 ani când am debutat în eşalonul secund. Antrenorul meu de pe atunci, nea Gigi Lungu, a rămas surpins de calităţile mele. Îmi aduc aminte că după ce m-a văzut la primele antrenemente mi-a spus: <Bă, puştiule, unde ai stat ascuns până acum?>”, spune fostul mare goalkeeper. La Dinamo Slatina a apărat meci de meci din 1976 până în 1984, când a fost luat la FC Olt, în prima ligă, de antrenroul Florin Halagian. „Antrenorul Florin Halagian m-a urmărit la câteva meciuri amicale şi i-a plăcut de mine. M-a luat la FC Olt imediat”, spune Sabin Ciurea. Despre FC olt, se spunea în acele vremuri că este echipa lui Nicolae Ceauşescu, însă Sabin Ciurea afirmă că niciodată nu a simţit pe teren că echipa sa ar fi fost avantajată în vreun fel.

A jucat la echipa lui Ceauşescu

„Nicoale Ceauşescu nu a venit la niciun meci al echipei noastre. De echipă se ocupa într-adevăr nea Lică Brăbulescu care era căsătorit cu sora lui Ceauşescu, dar niciodată nu a intervenit pentru ca o echipă adversă să se dea la o parte ca să câştigăm noi. Drept dovadă că am pierdut un meci cu Sportul Studenţesc, când aveam nevoie de un egal sau de  victorie ca să terminăm campionatul pe locul III şi, implicit, să jucăm într-o cupă europeană”, susţine fostul portar. În primul său mandat la FC Olt a jucat un singur an, până în 1985, când s-a transferat la Şoimii Sibiu, în Divizia B. La Sibiu, în paralel cu fotbal a urmat şi cursurile facultăţii. S-a orientat către specializarea Subingineri Construcţii, contrar sfaturilor tatălui său. „Tata ar fi vrut să mă fac veterinar. Mie nu mi-a plăcut, astfel că am ales să fac facultatea de subingineri, pentru că am considerat că asta mi se potriveşte cel mai bine. De felul meu, sunt un om muncitor şi aş fi vrut să lucrez în construcţii”, susţine Sabin Ciurea. Pe şantier nu a apucat să semneze condica nicio zi, pentru că nu s-a dezlipit de fotbal până la 40 de ani. Ar mai fi putut juca, pentru că se simţea încă în putere, însă o accidentare nefericită l-a scos dintre buturi. „În timpul unui meci, am făcut entorsă la genunchi şi asta m-a făcut să renunţ la fotbal. Altfel, aş mai fi apărat cel puţin doi, trei ani”, spune Sabin Ciurea.

O entorsă la genunchi l-a scos dintre buturi

Şi aşa, Sabin Ciurea rămâne unul dintre veteranii care au evoluat de-a lungul timpului în prima ligă naţională. „În total, am strâns 236 de meciuri în Divizia A. Tot ce am făcut pe teren a fost rezultatul muncii mele. Pe mine nu a avut cine să mă împingă de la spate, pentru că provin dint-ro familie modestă”, conchide Sabin Ciurea.  În drumul său prin Liga I, Sabin Ciurea a mai trecut pe la Gloria Bistriţa şi la FC Argeş, unde a fost antrenat de Nicoale Dobrin. „De la Sibiu, am revenit la FC Olt în 1987 şi am jucat rămas aici până la Revoluţie. Apoi, în 1990, am venit la FC Argeş, unde am apărat până în 1992 când echipa a retrogradat. Pe bancă era nea Gicu Dobrin, însă nu el este vinovat că Argeşul a  picat din Divizia A. Nea Gicu fusese adus la cârma echipei în ultimele şase atape ale campionatului, când nu se mai putea face nimic. Alţii au retrogradat pe FC Argeş, dar nu vreau să intru acum în polimică”, spune Sabin Ciurea.

Întrebări şi răspunsuri

Cu ce vă ocupaţi în momentul de faţă?

Acum sunt antrenor cu portarii la FC Caracal, în Liga a III-a. Nu puteam sta departe de fotbal. Am absolvit cursurile Şcolii Naţionale de Antrenori în 1995, iar de atunci am antrenat o serie de portari la FC Caracal, la FC Internaţional Piteşti, U Craiova, Progresul Corabia şi la Oltul Slatina.

Care sunt cei mai buni portari care v-au trecut prin mâini?

Păi, spre exemplu, pe Mircea Bornescu l-am crescut în urmă cu şase ani la FC Caracal. Apoi, la U Craiova am lucrat cu Tibi Lung şi cu Silviu Lung.

Ce-i place

„ Cel mai mult îmi place să muncesc în gospodărie. Nu uit niciodată de unde am plecat, iar atunci când timpul îmi permite merg în locul unde m-am născut, la Ştefan cel Mare, şi îl ajut pe tatăl meu la treburile gospodăreşti. Dau cu sapa, culeg porumbul de pe câmp sau tund via şi pomii în grădină”

Ce nu-i place

„ Nu-mi plac oamenii care se dau rotunzi şi cred că se pricep la toate, când de fapt nu sunt buni de nimic. Nici pe leneşi nu-i înţeleg. Nu ştiu decât să-şi plângă de milă.”

Profil: Sabin Ciurea
Născut: 1 octombrie 1959 (localitatea Ştefan cel Mare- Olt)
Studii: Facultatea de Mecanică Sibiu- specializarea subinginer construcţii
Familie: este căsătorit, pe soţie o cheamă Camelia, şi au împreună o fetiţă pe care o cheamă Mădălina