Piteşti: Mihai Ceasâr, Împuşcat la Revoluţie
0
Mihai Cesâr este argeşean la orgine. Tatăl său natural este născut în Argeş, însă Mihai a fost crescut de un general din Bucureşti, după ce mama s-a despărţit de tatăl său şi s-a recăsătorit. La Revoluţie avea 30 de ani şi era poreclit „Occident” pentru că făcea planuri cum să plece din România comunistă. În Argeş a venit pentru că vrea să se stabilescă aici, unde are şi originile. A mai venit
Mihai Cesâr este argeşean la orgine. Tatăl său natural este născut în Argeş, însă Mihai a fost crescut de un general din Bucureşti, după ce mama s-a despărţit de tatăl său şi s-a recăsătorit. La Revoluţie avea 30 de ani şi era poreclit „Occident” pentru că făcea planuri cum să plece din România comunistă. În Argeş a venit pentru că vrea să se stabilescă aici, unde are şi originile.A mai venit şi pentru a se întâlni cu doi dintre colegii de „luptă” pe care i-acunoscut în timpul Revoluţiei de la Bucureşti.
Începutul evenimnentelor l-a prins la Timişoara
Pe 18 decembrie 1989, Mihai Ceasâr s-a urcat în tren şi a plecat la Timişoara. Auyise că au intrat ungurii în ţară şi s-a găndit că aceasta este şansa lui să fugă peste hotare. Are şi acum biletele de tren pe ruta Bucureşti-Timişoara. Acolo nu a găsit însă unguri, ci o revoltă populară a românilor, împotriva regimului comunist. „ La Timişoara nu am găsit unguri, ci tineri care protestau împotriva regimului. Îmi amintesc cum tinerii strânşi în faţa Catedralei din Timişoara au fost îmăuşcaţi chiar pe treptele bisericii. Preoţii nu le-au deschis uşile şi au fost omorâţi pe scările catedralei,” îşi aminteşte Mihai Ceasâr. S-a gândit atunci, fără să înţeleagă prea bine ce se întâmplă, că trebuie să revină la Bucureşti. L-au adus în capitală trei Bucureşteni cu o dacie albă, în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989. În Bucureşti, oamenii deja auziseră zvouri dspre ce se întâmplă la Timişoara şi de la guvernanta din casă Mihai Ceasâr a aflat că pe 21 se organizează un miting. De curiozitate s-a dus şi a dat peste masa de oameni în Piaţa Universităţii, acolo unde s-a strigat şi primul slogan evoluţinonar. „Timişoara sânge, Bucureştiul plânge”, acesta a fost primul slogan strigat la Revoluţie. De la Universitate, grupuri de oameni au pornit spre C.A. Rosetti, acolo unde Mihai Ceasâr a fost împuşcat în picior. „ Acolo l-am cunoscut pe Dan Iosif şi tot acolo am fost împuşcat în picior. Cineva fost ucis chiar lângă mine. Am avut creier de om pe umărul stâng,” îşi aminteşte cu groază Mihai Ceasâr.
Arestat lângă ambasada americană
Un grup de oameni care participaseră la miting a pornit spre ambasada americană pentru a căuta acolo salvarea. Gardurile ambasadei erau electrificate şi nu se putea intra, iar americanii din clădire trăgeau cu artificii în semn de solidaritate cu Revoluţia. Întregul grup a fost înconjurat şi arestat. Toţi au fost duşi la Jilava, printre care şi Mihai Ceasâr. Odată încarcerat au urmat bătăile şi „promisiunile” că, a doua zi de dimineaţă, pe 22 decembrie, toţi cei arestaţi vor fi executaţi. Nu a fost aşa, pentru că în dimineaţa următoare, Borcan, comandantul de la Jilava şi Camburov, doctorul penitenciarului, i-a anuţat că sunt liberi. „Aţi luptat eroic! Dictatorul a fugit, guvernul a căzut”, asta ne-a apus atunci comandantul Borcan”, spune revoluţionarul. „Tot atunci am aflat că veniseră trupe de execuţie în timpul nopţii şi că Borcan nu a vrut să scoată pe nimeni din penitenciar fără ordin de la Guvern. Ne-a salvat viaţa, altfel ne executau.”, adaguă Mihai Ceasâr.
Revoluţia a fost furată
Mihai Ceasâr vorbeşte cu amărăciune despre evenimentele din 89, pentru că după aceea nu s-a întâmplat ceea ce el a sperat. „Suntem conduşi de aceleaşi structuri ca şi pe vremea comuniştilor. Mulţi dintre torţionari şi-au luat chiar certificate de revoluţionar. Îmi asum şi am dovezi pentru tot ceea ce spun.” Mihai Ceasâr dă şi nume locale, de falși revoluționaro, unii dintre ei beneficiari de toate drepturile unor eroi ai revoluţiei. „Ioniţă Oliver a fost trimis pe 24 decembrie 89, seara,din timpul serviciului, pontat pe cartea de muncă, Dorin Popa, conducătorul minerilor de la cea mai importantă mineriadă, 13/15 iunie 1990, parvenit din Câmpulung, unde nu a fost nicio revoluție, Ion Darie e un fost torţionar, provenit tot din Câmpulung ,iar Anton David a fost ofiţer de Securitate la Insititutul de Reactori Nucleară Energetici, . Ce revoluţie a fost la Câmpulung Muscel, la Topoloveni sau la Sinaia, unde nu a murit nici măcar un câine!?”, se întreabă Mihai Ceasâr, rânit şi reţinut în timpul evenimentelor din decemrbie 1989.
“Am venit în Piteşti pentru a mă întâlni cu cei pe care eu i-am văzut cu adevărat la Revoluţie: Decebal Nicolae şi Dan Deliu.”
Se încarcă comentariile...
