Profesorul Vasile Teodorescu s-a dedicat sportului, proiectelor umanitare şi grădinăritului

Colonel în retragere şi fost  profesor de efucaţie fizică,  fondatorul  Facultăţii Militare de Educaţie Fizică  Bucureşti  şi al Centrului de Cultură  Fizică Medicală Piteşti are, la cei 77 de ani, o viaţă foarte activă. S-a implicat în nenumărate proiecte umanitare  iar când nu-i ajută pe alţii, se ocupă de grădinărit. 

Fiu al unor oameni simpli de la ţară, Vasile  Teodorescu provine dintr-o familie cu 10 copii iar alegerea carierei a făcut-o cu gândul mai mult  la neajunsurile  de acasă.

"Eram în ultimul an la Liceul Dinicu Golescu  din Câmpulung Muscel când  ne-am pomenit că se fac recrutări  pentru şcolile militare. Mie, unul, mi-a sunat extraordinar de bine  mai ales că ştiam că odată intrat la o şcoală  miltară, părinţii nu mai aveau de scos din buzunar niciun bănuţ. Am ales să merg la Râmnicu Vâlcea, la Şcoala  Militară de Ofiţeri Geniu. Părinţilor nu le-aplăcut deloc ideea: mama, ca mama dar tata s-a supărat de-a binelea pentru decizia mea.  Cu greu le-a explicat că aşa ne va fi tuturor mai bine, mai ales că le rămâneau atâtea guri de hrănit. Pe mine nu m-ar mai fi putut ţine prin şcoli!”, spune colonelul în retragere care mărturiseşte că n-a regretat niciodată alegerea făcută  sapre deosebire de  mulţi dinte foştii săi colegi care au renuţat la cariera militară după ce au dat de rigorile regimului cazon. A urcat grad după grad iar din 1963 şi-a  început specializarea pe Cultură Fizică Medicală,  la Institutul de Cultură Fizică ( ICF) Bucureşti.

“Iubeam educaţia  fizică, mai ales că la Dinicu Golescu făcusem parte din echipa de handbal, campioană judeţeană. Mi-am dorit mult să urmez acest institut şi am avut şansa să  studiez cu regreratul  profesor universitar , doctor docent,  Adrian Ionescu cp[ruia i-am dedicat, ulterior , o carte. Simţeam că mă realizez mai bine pe planul educaţiei fizice şi sportului iar din 1968 am abandonat arma geniu şi am ales să devin profesor de educaţie fizică.”, povesteşte colonelul care a predat inclusiv la Şcoala de Ofiţeri Tancuri şi Auto Mihai Viteazul Piteşti, şi care, de-a lungul  carierei sale, a pregătit 22 promoţii de ofiţeri .
Este coautor al  Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România, a fost decan al Facultăţii Militare de Educaţie Fizică Bucureşti al cărei fondator este  şi a pus bazele Centrului de Cultură Fizică Medicală  Piteşti unde a ajutat zeci de copii cu deficienţe ale coloanei vertrebrale . De altfel, fircare caz cu probleme pe care l-a întâlnit de-a lungul vieţii l-a impresionat profund şi, de fiecare dată, a încercat să le aline, cumva,  suferinţa celor aflaţi în durere. O mai face şi acum, la cei 77 de ani, implicându-se trup şi suflet în salvarea unor vieţi.  Ultima dată i-a întind o mână de ajutor Corinei, o tânără de 18 ani, cu tetrapareză spastică „Parohul Bisericii Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Nectarie m-a sensibilizat cu acest caz şi am zis că n-ar fi rău să pun şi eu umărul pentru Corina ”, povesteşte colonelul. Modestia îl împiedică să vorbească despre tot ceea ce a însemnat acest ajutor. A contactat toate parohiile orodoxe din Piteşti şi din ţară şi, apoi a făcut demersuri şi peste hotare. Sprijinul pentru Corina n-a întîrziat să apară

Un grădinar iscusit

Fostul profesor mai are de câţiva ani o pasiune: grădinăritul. A amenajat  pe Calea Bucureşti, o grădină de vis care ţine trecătorii în loc. O explozie de culoare printre aleile unuia  dintre cele mai vechi cartiere ale Piteştiului. Vecinii îi spun colonelului, “domnul Miciurin”, după numele celebrului botanist rus, specialist în selecţia plantelor. A plantat lănă bloc margarete albe şi galbene, dalii  roz sau  grena, crizanteme galbene  de camp, hortensii, crini japonezi şi alte  24 de specii de flori emană un parfum îmbătător.

Ce-i place:

 Îmi place viaţa, aşa cum e ea, cu bune şi rele. Nu putem separa binele de rău căci ele coexistă.

 Ce nu-i place:

Nu-mi plac parvenitismul, îngâmfarea şi lauda de sine.

 Întrebări şi răspunsuri

Pe ce plan consideraţi că v-aţi afirmat mai bine?

 Pe planul educaţiei fizice şi sportului mai mult decât în cariera militară.

 Căt timp alocaţi, zilnic, grădinăritului?

“Indiferent cu ce treabă plec de acasă, mă