Portret: Ion Arsene a creat zeci de mii de instrumente muzicale

Meşterul popular Ion Arsene, de 79 de ani, face lemnul să cânte. Încă din tinereţe s-a apucat să creeze fluiere, ocarine şi cimpoaie pe care le-a vândut în toată lumea.

Povestea lui Ion Arsene se aseamănă, până la un punct, cu cea a vestitului tâmplar Geppetto, din povestea lui Carlo Collodi.

Argeşeanul nostru, la fel ca personajul din basm, este un meşter al lemnului, care creează  fluiere, cavale, ocarine şi cimpoaie.

Dacă ai asculta ce sunete minunate scot, ai jura că, la fel ca şi păpuşa Pinocchio, sunt pline de viaţă.

Ion Arsene a muncit din greu încă de când a terminat cele şapte clase din şcoala generală.

S-a angajat la mină, unde a lucrat 12 ani în subteran şi alţi 14 la suprafaţă. La 28 de ani, pe când se afla la tratament la Băile Govora, s-a întâlnit cu meşterul popular Gheorghe Pasăre, care avea să-i deschidă lacătul unei noi vieţi, dedicate, trup şi suflet, instrumentelor muzicale.

„Prin 1959 m-am întâlnit acolo la Govora cu un meşter care vindea fluiere din lemn de prun. Zile întregi îl urmăream cum le face, stăteam lângă el, fascinat, până mă uita Dumnezeu. Şi, cum am stat eu aşa şi mă uitam atent la ce face, am prins repede secretele. Apoi, când eram aproape să plec, l-am rugat să-mi dea şi mie o unealtă, ca să mă apuc şi eu de treaba asta. Omul mi-a dat un strunghi vechi cu care el nu mai lucra. Şi cu acel instrument m-am apucat eu să lucrez acasă la mine”, povesteşte meşterul Ion Arsene.

I-a dăruit un fluier lui Hilary Clinton
Întors în satul natal Jugur, nu a mai stat pe gânduri, ci s-a pus imediat pe treabă. A încercat o dată. A încercat de două ori. Şi tot aşa până când fluierul începea să prindă formă.

„Se ia bucata de lemn de prun sau cireş, se găureşte, se netezeşte la strung. Apoi se lucrează la vrană, dop, găuri şi se dă pe sunet. După asta se tratează cu zeamă de var şi se lasă să se usuce, iar, spre final, se unge cu ulei alimentar, iar la unele se mai aplică alamă, de frumuseţe”, ne dezvăluie meşterul argeşean.

Dacă la început de abia reuşea să facă un fluier în două săptămâni, acum, atât experienţa cât şi dexteritatea îl ajută să creeze zilnic vreo 3-4.

Aşa se face că a reuşit să realizeze milioane de instrumente care au ajuns atât în ţară, cât şi în străinătate.

„Instrumentele care mi-au ieşit din mâini au ajuns în toată lumea. La unele târguri la care am participat în Bulgaria, Ungaria, Turcia, Germania şi Franţa veneau oamenii, se uitau la ele, le încercau şi le cumpărau imediat. La un târg din Bucureşti mi-a vizitat standul Hilary Clinton şi i-am dăruit un fluier. S-a bucurat foarte mult, iar la câteva luni mi-a trimis şi o scrisoare de mulţumire”, spune Ion Arsene.

În 2002, a primit, din partea Preşedinţiei României, distincţia  “Crucea naţională Serviciul Credincios, clasa a III-a”.

Creează şi cântă
Ion Arsene nu numai că este creatorul instrumentelor, dar a şi învăţat să cânte la ele.

“Toate instrumentele pe care le fac îmi plac. Cânt la toate încă de mic. Am învăţat de la bunicul şi tatăl meu, care erau foarte pricepuţi la cântat. Chiar şi două fete de-ale mele cântă la fluier”, spune argeşeanul.

În satul său, în cadrul şcolii, funcţionează o secţie în care copiii învaţă secretele confecţionării instrumentelor populare.

Ani de-a rândul Ion Arsene le-a predat elevilor cu mare drag, dar acum a dat ştafeta celor două fete ale sale şi unuia dintre gineri.

Chiar şi nepoţii duc mai departe frumoasa meserie a talentatului lor bunic.

„M-am bucurat foarte tare când am văzut că mă urmează atâţia membri ai familiei. Probabil au văzut ce satisfacţii mi-a adus mie lemnul şi i-a încântat şi pe ei treaba asta. Eu când n-oi mai putea, n-o să mai lucrez. Dumnezeu ştie cât oi mai fi pe acest pământ şi ce-oi mai putea face”, spune Ion Arsene, de 79 de ani.

PROFIL:

Născut. 25 decembrie 1931, în satul Jugur, comuna Poienarii de Muscel
Studii. 7 clase la şcoala din comună
Familie. Căsătorit, două fiice şi nepoţi

Ce îi place. „Îmi place munca mea, îmi plac tradiţiile româneşti, pentru că sunt foarte frumoase şi autentice”, spune el

Ce nu îi place. „Nu-mi place ca un om să nu se perfecţioneze în funcţie de talentul său. Ar trebui ca toţi să avem mai multă voinţă în viaţă”, spune meşterul.

Întrebări şi răspunsuri
Credeţi că tradiţiile din Argeş sunt pe mâini bune?
Să ştiţi că la noi nu se pierd tradiţiile aşa uşor, pentru că ele plac foarte mult publicului. Avem copii talentaţi în Argeş, deci eu cred că folclorul nu va muri odată cu omul. Are viitor.

Cum arată atelierul dumneavoastră?
Atelierul meu e plin de unelte, de la cele mai mărunte, până la cele mai mari, dar toate la fel de folositoare: dălţi, cuţite, strunguri, bucăţi de lemn. Am şi instrumente foarte multe. În această încăpere mă simt în lumea mea.