Piteşti: Petre Hera, învățătorul apicultor

Străbate peste 400 de kilometri anual cu stupii încărcați pe un ARO utilitar. Duce stupii în zonele unde există hrana potrivită pentru albine, în funcție de perioada anului. Primăvara la salcâm, apoi la tei și apoi la floarea soarelui.

Fac naveta între casă și locurile cu flori care asigură hrana acestor insecte binecuvântate. Această muncă cere timp și multă atenție, și nu se poate face fără multă dragoste. „E nevoie de timp și de pricepere. Unii spun că e ușor, dar nu e așa, pentru că albinele cer anumite lucruri făcute la timpul lor. Dacă nu faci în ziua potrivită, apoi degeaba mai faci", spune Petre Hera, apicultor cu experienţă.  

Învăţător şi apicultor

Petre Hera s-a apucat de apicultură cu mulţi ani în urmă. Este învăţător, iar timpul îi permite să se ocupe de aceste vietăţi. Iubeşte deoptrivă meseria de învăţător şi pe cea de apicultor. „Iubesc copii şi am ajuns să iubesc şi albinele. Mai mulţi ani am apredat în Ialomiţa şi apoi, după şapte ani, am venit în Argeş, unde m-am apucat şi de apicultură", spune acesta.

„Vânătoarea" florilor

Orice apicultor ştie că albina are nevoie să fie dusă acolo unde se găseşte hrana în anumie prioade ale anului pentru a da o miere bună şi o cantitate suficientă. Încă din luna mai începe o „vânătoare" a florilor pentru apicultorii care pornesc spre zonele cu mulţi salcâmi. „Mierea de salcâm este cea mai apreciată de cumpărători, probabil din pricina gustului aparte, mai plăcut. Din luna mai pornim spre Calafat şi stăm acolo până pe 15 iunie." spune apicultorul. Apoi urmează sezonul teiului, din iunie până în iulie. Pentru tei, cea mai bună zonă este Crevedia. „Acolo stăm o lună şi jumătate, după care pornim în căutarea culturilor de floarea soarelui pentru mierea polifloră", spune Petre Hera. Sezonul pelerinajelor mierii se încheie în jur de 15 septembrie, când albinele sunt aduse acasă. Este sunt ţinute libere până toamna, cât de târziu permite vreme, pentru că albina bună este cea care intră la hibernare târziu şi iese devreme primăvara. „Cele mai bune albine, sunt cele care intră târziu toamna şi ies primăvara devreme", spune Petre Hera

Miere cu atestat

Minunea dulce produsă de Petre Hera are şi certificat de conformitate, fiind atestată ca naturală 100%. Fiind din aceiaşi comuna ca şi Gheorghe Mencinicopschi, a fost vizitat de acesta cu ani în urmă. „A luat miere de la mine şi m-a întrebat dacă e naturală. A testa-o apoi şi am primit şi certificat în acest sens", spune apicultorul. Petre Hera şi familia lui consumă doar miere de foarte mulţi ani şi a ajuns să-i cunoască pe pielea lui calităţile. „Fiecare tip de miere are proprietăţile ei benefice. Spre exemplu, mierea mai închisă la culoare este mai bogată în minerale. Cea de tei e foarte bună şi ea, însă nu o folosiţi la cafea, pentru că schimbă gustul băuturii", explică apicultorul câteva mici secrete.

Mii de înţepături de albine

De-a lungul anilor, de câte ori mută albinele, omul este înţepat de aceste insecte. Deja s-a obişnuit cu acest „tratament" care, până la urmă, ţine reumatismul departe. „De fiecare dată când le mut, mă înţeapă de zeci de ori, dar am auzit că nu mai faci niciodată reumatism, aşa că e ca un medicament pentru mine. Într-o noapte m-au înţepat de peste 100 de ori", spune Petre Hera. De-a lungul timpului, apicultorul împătimit a suportat mii de înţepături de albine. Omul are însă marele regret că România a decâzut foarte mult din punct de vedere al apiculturii. „Este păcat că nu mai investim în acest domeniu al apiculturii și în ceea ce însemană efectele terapeutice ale produselor de stup și chiar veninului de albine. Înainte eram o forță în Europa, acum am decăzut enorm.", spune apicultorul.  

Profil

Data și locul nașterii: 7 ianuarie 1953, comuna Domneşti, județul Argeș

Studii: Liceu Pedagocic la Câmpulung Muscel

Experiență: șapte ani a predat în Ialomița, la Valea Măcrișului, după care a venit în Argeș, unde, de 20 de ani, activează la Valea Danului, ca învățător

Familie: căsătorit, are doi copii, fiecare la casele lor

Ce-i place:

Sunt și ei mici apicultori, au și ei câțiva stupi, dar, în general, mă ocup eu de ei.

Ce-i place:

Mai mult filmele și mai puțin sportul, la televizor, plimbările la munte, am fost un iubitor al muntelui. Îmi plac albinele și copiii.

Ce nu-i place:

Aroganța, superficialitatea unor oameni din ziua de azi. Felul cum își bat joc de natură, cum aruncă totul peste tot.

Întrebări și răspunsuri:

Cum ați deprins tainele apiculturii?

Am învățat cu ani în urmă, când fratele meu, mai mare fiind, s-a apucat să crescă albine. Eu îl ajutam și astfel am început să învăț. După câțiva ani, m-am apucat și eu.

Câtă miere produceți acum?

În acest moment am 100 de stupi de care mă îngrijesc împreună cu soția mea. În principiu, se scot cam 40 de kilograme pe familia de albine, depinde și de an.