Pitești: Născută în spatele gratiilor comuniste

Iuliana Preduţ Constantinescu provenea dintr-o familie din comuna Corbeni, satul Poenărei, era fiică de preot şi pentru "păcatul" de a-i ajuta pe partizani luptei aticomuniste şi de a fi ea însăşi fiică de partizan a fost condamnată la 12 ani de muncă silnică şi alţi cinci, degradare socială.

Şi-a născut una dintre fiice la închisoare, iar copilul i-a fost luat şi dat la orfelinat până la vârsta de doi ani. Iuliana Preduţ şi-a cunoscut fata abia când a fost eliberată, în 1964, la decret. Fetiţa avea pe atunci şase ani. În 2002 s-a stins mama Iustinei Libertatea,

O familie condamnată

Iuliana Preduţ a făcut 7 ani de muncă silnică şi a fost eliberată în 1964. Tatăl ei, aczuat că a făcut parte din grupul "terorist" Arnăuţoiu a fost prins şi executat în închisoarea Jilava. Iustina Constantinescu, profesor, soţia preotului a primit şi ea 15 ani de temniţă grea şi muncă silnică. Toată averea familiei Constantinescu a fost confiscată şi nu a fost redată urmaşilor în totalitate nici acum. Iuliana, fiica lor a fost torturată la Securitatea din Piteşti deşi era gravid în luna şasea. A fost închisă fără nicio  preotului şi profesoarei milă şi a născut şa Jilava, în închisoare, fiica ei primint numele providenţia Iustina Libertatea. "Tăcerea şi întunericul mi-au ţinut loc de mamă şi de tată ...Până la doi ani n-am reuşit să aflu dacă îţi mai trebuiau şi nişte părinţi ca să apari pe lume.", spune Iustina, folosind acelaşi cuvinte pe care le-a pus şi în cartea „Speranţe încătuşate", scrisă de mama ei. Primul contact cu mama ei, despre care nicodată nu i spusese nimic, a fost prin intermediul unei poze, aşezate lângă icoana la care fetiţa se ruga în fiecare seară.  În tot acest timp, mama ei era întemniţată şi îşi pierduse speranţa de a-şi mai revedea vreodată copilul.

„Arăta ca o sfântă coborâtă din ceruri..."

Sunt vorbele Iustinei care a rămas şi acum cu această imagine despre mama ei. Era un corp mai mult spiritual decât fizic, mama ei cântărind doat 29 de kilograme când a ieşit din închisoare. Iustina  Libertatea avea şase ani când şi-a îmbrăţişat pentru prima dată mama, femeia aceea pe care înainte o privea doar într-o poză. Impactul asupra copilului de atunci a fost atât de mare încât toată noaptea de după ce şi-a cunoscut mama Iustina a făcut febră mare şi a delirat. De această dată, şi pentru prima dată, mama ei, slăbită, bolnavă şi obosită, o putea mângâia. „Pe divan stă o femeie cu braţele întinse spre mine cu ochii calzi şi umezi de căprioară înjunghiată acoperită cu un pled greu...Oare e bolnavă? Ştiu că e mama, o cunosc din poza de lângă icoană...dar de ce nu mi-a spus că e bolnavă? Arată ca o sfântă coborâtă din ceruri întru mântuirea noastră... dar e prea tristă, poate că e cea mai tristă faţă pe care am văzut-o vreodată.", îşi aminteşte Iustina momente petrecute acum aproape jumătate de secol.

Mama mea, bunicul meu au rămas „infractori" oficial

Iustina şi-a făcut o viaţă bună acum, chiar dacă a rămas cu durerea imensă de a nu putea „curăţa" oficial numele mamei sale, a bunicului ei, ale cărui rămăşite a încercat multă vreme să le recupereze. A dat statul în judecată pentru că nu le-a a dat înapoi în totalitate ceea ce comuniştii le-au furat. „Mai mult decât orice mă doare faptul că mama mea, bunicul meu, nu au primit anularea santinţei nici măcar după moarte. Răspunsul post-comuniştilor a fost că legile respective sunt încă în viogaore. Deci, mama mea şi bunicul meu rămân, oficial, tot infractori", spune cu durere Iustina.