Piteşti: Ene Valerica face lutul să prindă „viață"
0
Lutul cuprins în mâinile ei parcă prinde viaţă. De peste 60 de ani face diverse recipiente din lut, pe care cu mâna ei îl frământă, îl modelează, în pictează mai apoi, când prinde contur.
Valerica Ene este unul dintre cei mai cunoscuţi meşteri olari din judeţul Argeş, născându-se şi trăind toată viaţa în satul petreşti, din comuna Coşeşti, acolo unde exista cea mai mare comunitate de olari din judeţ şi una dintre cele mai cunoscute din ţară.
Acum au mai mai rămas doar patru olari în petreşti, iar valerica este una dintre ei. Îi învaţă şi pe alţii acest meşteşug, şi din această toamnă va fi meşterul rpincipal în cadrul unei şcoli de olari destinate copiilor şi nu numai.
Din olărit şi-a făcut gospodărie
Valerica este o femeie modestă, jovială şi înţeleaptă. Vorbeşte cu dragoste despre ceea ce face, despre meşteşugul care a însoţit-o de-a lungul vieţii şi prin care şi-a construit un trai decent. A fost însă nevoie de foarte multă muncă, la roată, cu mâna în lut de dimineaţa până seara. „Când m-am măritat, eu şi bărbatu-meu nu aveam mai nimic, nici lingură, nici scaun, nici masă. Pe Toate le-am făcut din olărit. Nu a fost uşor, dar din asta ma trăit", spune Valerica. Între mâinile ei şi pământul din care face adevărate minuni s-a fost un fel de sibioză. Nu poate trăi fără să lucreze, iar rezultatul este unul aproape viu. Parcă există ceva ce dă savoare mâncărurilor, un fel de ingredent miraculos de iese mâncarea aşa bună dacă e gătită în aceste oale. „Toate ies bune fierte în lut. Şi dacă mânânci din strachină de lut e gustul altfel. Nu mai spun de apă din oala de lut şi se menţine rece", spune meştera.
Lutul preţios
Valerica Ene a lucrat lutul cam în toate fomrele posibile. A făcut mii de obiecte din lut, de la ceşcuţe la oale de două vedre. Dar până la a „contrui" toate aceste obiecte, trebuie să ştii să cauţi cel mai bun lut. Procedeul nu este tocmai simplu, iar meştera ne explică pe scurt cum se fac recipientele din lut: „Lutul îl cumpărăm de unde e mai bun. Apoi, adus acasă, se pune într-un ţarc, se udă şi se sapă să se îmbibe de apă. Apoi se calcă în picioare, se frământă să ajungă precum o pastă fină din care se fac nişte bulgări. Din aceşti bulgări se modelează toate obiectele. După ce au prins formă, sunt date cu un fel de smalţ numit litargă apoi se ard la 1000 de grade în cuptor timp de 6 ore. După toate acestea, vasele sunt pictate de mână cu diverse motive tradiţionale.
Data și locul nașterii
Locul și data nașterii: Coșești, satul Petrești, 25 sept 1938
Studii: patru clase primare şi mulţi ani de olărit
Stare civilă: Căsătorită, are trei copii
Ce-i place:
Mai mult decât orice munca, de orice fel, nu numai olăritul. Prin muncă se fac toate. Tradiţia, portul popular.
Ce nu-i place:
Dezordinea, lenevia, hoţia şi minciuna. Nu-i place să stea fără să să facă ceva. Mai mereu trebuie să lucreze.
Cui din familie aţi transmis aceast meşteşug, această artă?
Eu le-am spus copiilor mei să înveţe carte, să se ducă la oraş că la ţară e munca foarte grea. Din nepoţi, Marian a deprins meşteşugul olăritului.
Se spune că sarmalele fierte în oală de lut ies cele mai gustoase. Care-i secretul?
Nu vă spun câte comenzi vin de la Bucureşti pentru asemenea oale de lut. Oalele astea dau un gust la toate mâncărurile nu numai la sarmale, chiar şi apa din oala de lut parcă e mai bună, parcă are dulceaţă.
Se încarcă comentariile...
