Piteşti: Carmen Arsene face voluntariat pentru protecţia animalelor

Carmen Arsene

Este cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti, este vegetariană şi iubeşte animalele dar niciodată nu a considerat că intervenţiile sale au fost din dragoste pentru animale, ci din compasiune. A intervenit  de fiecare dată atunci când a considerat sau conştientizat că se întâmpla ceva nefiresc.

A devenit foarte devreme vegetariană, la 22-23 ani, iar câţiva ani mai târziu a început să activeze în protecţia animalelor crezând că va fi doar pentru o perioada scurtă. “Am parcurs toate etapele şi am descoperit de-lungul timpului că mai toate animalele se află sub dominaţia imorală a oamenilor trăindu-şi viaţa într-un lagăr al suferinţei. Atunci mi-am dat seama că activarea în protecţia animalelor va fi probabil pentru toată viaţa.”, spune Carmen Arsene.

Mai întâi, Carmen Arsene a fost sensibilizată de problema câinilor fără stăpân. „Atunci când în Piteşti s-a început uciderea câinilor, când nu exista nicio lege de protecţie a animalelor şi nicio lege de gestionare a acestora, am trimis emailuri la zeci de organizaţii de protecţie a animalelor din întreaga lume cerând să ne ajute să stopăm fenomenul. Nu m-am aşteptat atunci ca ajutorul s[ fie  mult mai mare decât l-am cerut şi sperat.”, În urma demersului său, Ute Langenkamp a înfiinţat asociaţia “Iubţi Maidanezii” (AULIM) al cărei vicepreşedinte devenea Carmen Arsene şi a ridicat adăpostul de la Smeura.

În 2007, Carmen Arsene s-a retras din AULIM şi s-a concentrat pe problema în ansamblu. ”M-am implicat foarte mult în schimbările legislative. Unul dintre proiecte ce se adresează gestionării animalelor fără stăpân (câini, pisici, cai etc) vizând inclusiv sterilizarea câinilor cu stăpân (principala sursă de câini comunitari, prin abandon), aprobat în unanimitate de Senat, este însă blocat de doi  ani la Camera Deputaţilor.”, spune Carmen.

Întreaga sa activitate în protecţia animalelor a fost de tip voluntariat

Nu a acceptat niciodată să primescă vreun salariu. „Nnici măcar atunci când avea cine să-mi ofere referindu-mă aici la activitatea desfăşurată pentru AULIM şi adăpostul Smeura. Nu am considerat normal să fi plătit de cineva ca să ajuţi animalele din ţara ta.”

Protecţia animalelor nu înseamnă doar protecţia câinilor şi pisicilor

Carmen Arsene încearcă să schimbe mentalităţi atrăgând atenţia că protecţia animalelor nu înseamnă doar protecţia câinilor şi pisicilor ci şi a animalelor din ferme, din abatoare, a animalelor crescute pentru blană, a animalelor din laboratoare Pentru conştientizarea situaţiei animalelor, Carmen Arsene planifică o expoziţie cu fotografii şi imagini din diverse filme documentare în care să arate condiţiile mizere în care trăiesc animalele de fermă, suferinţa din abatoare, teroarea din laboratoarele de experienţă, ce înseamnă industria de creştere a animalelor pentru blană.

“Putem să protejam animalele doar prin simpla acţiune de a nu le mânca. Dar mai mult, ne protejăm pe noi; este cunoscut faptul că după alcool şi tutun, consumul de carne este următorul responsabil de bolile şi moartea prematură a oamenilor.”
 

Ce-i place

„Îmi plac multe lucruri. Însă, în general, oamenilor le place cel mai mult ceea ce nu au sau la care au acces cu greutate; mi-ar plăcea aşadar să am posibilitatea ca măcar uneori să stau într-un loc care e “foarte” verde atât fizic cât şi spiritual”

Ce nu-iplace

„Nu-mi plac ignoranţii, oamenii care, legaţi prea mult de lucrurile pământeşti, nu numai că trăiesc inutil dar aduc şi deservicii imense societăţii, naturii, planetei. Ei sunt adevăraţii oameni săraci”.

 Întrebări şi răspunsuri

 
N-a fost greu să deveniţi vegetarian?

Nicicum. Nu este nevoie de voinţă atunci când există convingere. Vine ca un declick. Aşa s-a întâmplat şi când am renunţat la celelalte produse animaliere, lapte, brânză, în urmă cu cca 2 ani. Am văzut că de fapt văcuţele crescute pentru lapte nu zburdă libere pe colina verde iar găinile nu se plimbă pe câmpuri. Am cunoscut realitatea din fermele intensive: locuri delimitate în care vaca nu se poate întoarce şi nici întinde, care nu trăieşte mai mult de 4 ani din cauza epuizării fizice; viţelul sacrificat pentru „carnea albă” şi luat de lângă mamă ca noi, oamenii, să profităm de laptele destinat în fapt lui. Am văzut sertarele în care cresc găinile. Probabil că dacă ar fi trebuit să renunţ la toate astea pentru sănătatea mea nu aş fi făcut-o vreodată. Noi nu cunoaştem realitatea pentru că atunci când ajunge pe galantare este frumos ambalată dar poartă în ea întreaga suferinţă a animalului pe timpul vieţii şi din momentul morţii.

 Ce planuri aveţi pentru viitor?

În primul rând mă interesează proiectul legislativ de care am vorbit anterior. Este un proiect complet, foarte bine conceput, care odată adoptat şi pus în aplicare va rezolva pentru totdeauna problema câinilor fără stăpân în mod special.


 Profil:

Născută: 29 dec. 1967 Bucureşti
 Studii: Universitatea bucureşti, Facultatea de Chimie
Activitate : Cercetător ştiinţific Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti
                   Vicepreşedinte Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor
                    Fost vicepreşedinte AULIM Asociaţia “Ute Langenkamp: Iubiţi Maidanezii”