Stiri din Pitesti

Elena Chiriţă, o Ioana D’Arc a Argeşului. Istoria parcă a uitat-o, deşi este una dintre puţinele femei din România considerate eroine. Şi-a sacrificat tinereţea pentru a merge pe front, din proprie iniţiativă. Acum mai este cunoscută doar de câţiva oameni.

Mulţi se miră când aud că ar fi existat pentru că manualele de istorie sau tratatele de acest nu o menţionează.

O fată în linia întâi
Fape neconsemnate în istorie au rămas scrise doar sporadic în câteva lucrări ale unor militari care au cunoscut-o chiar pe front. Unul dintre cei care au conscut-o este generalul maior în rezervă  Alexandru Petrescu, decedat şi el, în 2009. Născută în satul Suseni, comuna Bogaţi, pe 30 noiembrie 1917, Elena Chiriţă avea încă cinci fraţi, a făcut numai patru clase şi a plecat apoi să muncească la Târgovişte. A ajuns apoi îîntr-un spital din bucureşti, ca femeie de serviciu şi mai apoi a cerut să plece ca sanitar pe front. Era în plină desfăşurare Al Doilea Război Mondial. De la a-i îngriji pe răniţi, a trecut repede la a pune ea însăşi mâna pe armă şi a lupta chiar în linia întâi, alături de Regimentul 96 Infanterie. „Dintre sutele de eroi ai acelor lupte, m-a impresionat într-un mod cu totul deosebit prezenţa unei tinere voluntare, pe nume Elena Chiriţă. O fată, cu arma în mână, în primele rânduri ale luptătorilor.”, spune generalul în singura carte dedicată eroinei. „Această fată a fost un adevărat fenomen , spuneau adeseori soldaţii care au conscut-o. Încă nu s-a născut glonţul care să mă lovească,” spunea ea adeseori. Către sfârşitul lunii octombrie 1944, Elena Chiriţă a fost avansată la gradul de sergent.

Cât de uşor ne uităm eroii
În luptele de la Budapesta, în prima zi a anului 1945, Elena Chiriţă este grav rănită de o grenadă care explodează la câţiva paşi de ea. Îşi pierde ambele picioare şi este trimisă în ţară. Mai trăieşte până pe 8 martie 1945. Post-mortem a primit titlul „Apărarea patriei”, clasa a III-a. După aceea este aproape intrată în uitare. Nu este menţionată în niciun manual de istorie şi sunt puţini istorici chiar şi în Argeş care o cunosc. „Eu am aflat de ea de la mătuşa mea, ea însăşi veterană de război (a fost asistentă medicală în război). Ea mi-a dat o carte şi aşa am aflat. Mi s-a părut incredibil.”, spune Ştefan Alexandrescu, unul dintre membrii Asociaţiei Cultul Eroilor din Argeş. „Am întrebat apoi pe mulţi profesori de istorie din zonă. Nu prea ştia nimeni că Argeşul a avut o asemenea eroină”, adaugă Ştefan Alexandrescu.

Casa unde s-a născut
În Suseni încă mai există casa unde Elena s-a născut şi a copilărit şi câteva rude de.ale ei, descendenţi din partea unuia dintre fraţi. Acolo stă acum Ion Chiriţă, de 65 de ani, nepotul după frate al Elenei. „Aici s-a născut mătuşa mea. Noi nu am cunoscut-o, dar casa este cea unde s-a născut, dar renovată.2, spune acesta. Omul îşi duce greutăţile fără ca vreodată cineva să-i întindă o mână de ajutor. „Au venit demult şi au filat aici pentru un film cu ea, dar de atunci nu ne-a mai întrebat nimic nimic. De autor nici nu încape vorbă”, spune Ion Chiriţă. Omul are doi băieţi, iar el şi soţia lui trăiesc în casa şi curtea unde s-a născut Ioana D’Arc a Argeşului. În Piteşti există şi o străduţă care poartă numele eroinei, însă numele este dat de mult, în anii de imediat de după război. Câteva obiecte care amintesc de ea se mai găsesc şi pe Muzeul Judeţean, dar povestea este aproape uitată.

“Sunt multe femei eroine în istorie despre care, probabil, nu s-a vorbit niciodată. Eu nu am ştiut că există una şi în Argeş. Cert e că femeiele, se pare, au fost devotate pe front şi nu au trădat”, spune istoricul Adrian Cioroianu.