Piteşti: Emilia Pîslanu și-a făcut traiul de pe urma albinelor

Piteşti: Emilia Pîslanu și-a făcut traiul de pe urma albinelor

O argeșeancă își câștigă traiul din mierea de albine. Împreună cu soțul ei, femeia străbate, în fiecare vară, sute de kilometri pentru a le asigura albinelor hrana necesară.

Producția de miere anuală, alături de fructele pe care le produc, le aisgură viața. Este o muncă istovitoare, dar oferă un venit care asigură viața familiei Pîslaru. 

Familie de apicultori
Emilai Pîslaru a învățat cum să îngrijească albinele de la tatăl său, care a iubit această îndeletnicire.

„Cu asta v-am crescut şi v-am măritat. Învăţaţi şi voi să aveţi grijă de albine pentru că veţi avea de câştigat”, pe spunea acesta fetelor sale, pe atunci copii. „Am crescut cu albinele în preajmă şi tata a fost cel care mereu ne îndemna să ne apucă şi noi de apicultură”, spune Emilia Pîslaru.

Apicultura, alterantiva la şomaj
Emilia Pîslaru a lucrat timp de 12 ani la fabrica „Muncitoarea” din Topoloveni. Niciodată nu s-a ferit de muncă, atâta timp cât aceasta îi asigura un venit. Odată cu desfiinţarea fabricii unde era angajată, s-a apucat serios de apicultură. Se întâmpla cu 15 ani în urmă. Acum are o producţia anuală de 2,5 tone de la cei 80 de stupi pe care failia Pîslaru îi îngrijeşte.

„Am început acum 15 ani. Aveam atunci 10 stupi, iar acum am ajuns la 80 şi vrem să ajungem la 100.”, spune femeia. Iubeşte albinele pentru că ele asigură întregii familiei un trai bun, chiar dacă este nevoie de multă pricepere, efort şi dragoste pentru aceste insecte binecuvântate.

 „Dacă ţi-e drag să ai grijă de albine şi ele te răsplătesc pe măsură.”, explică Emilia Pîslaru.

Vinde mierea în pieţe
Borcanele cu miere sunt vândute în pieţe din Piteşti şi Bucureşti, alături de frcutele din livada familiei. Borcanul de un kilogram se dă cu 18 lei, iar cel de jumătate, cu nouă lei. Nu-i un preţ care să plătească toată munca depusă, dar ceva bănuţi ies. La fel ca tatăl său, Emilia Pîslaru îşi îngrijeşte copiii din producţia de miere şi de fructe. Pe micuţele insecte care muncesc chiar mai mult decât ea le admiră şi se vede treaba că a şi învăţat de la ele.

„Dacă stai să le observi atent, dacă te uiţi câte fac aceste mici insecte, îţi dai seama cât de inteligente şi organizate sunt şi ajungi să le admiri şi să înveţi de la ele.”, spune Emilia Pîslaru. 

Străbate ţara în lung şi-n lat
Pentru ca miere să iasă bună şi în cantităţi suficiente, stupii trebuie transportaţi sute de kilometri, dintr-o zonă în alta a ţării. Primăvara, începând din mai, Emilia şi soţui ei, pun stupii pe maşină şi pornesc spre Calafat, acolo unde floarea de salcâm asigură hrana albinelor. Mai apoi pornesc spre Bucureşti pentru a asigura mierea de te şi de aici, înapoi în Argeş, tot pentru florile de tei. În zona Bărăgan albinele găsesc floarea soarelui şi periplul continuă. Emilia stă plecată mai tot timpul, din mai până în octombrie pentru că albinele nu dau miere altfel.

„E foarte greu uneori să stau atâta timp plecată de acasă. Şi acolo trebuie cineva să aibă grijă de gospodărie. Este dificil pentru că dormim atâta timp pe câmp, în cort. Ne tememe şi de hoţi pentru că am auzit că au început să atace apicultorii şi să le fure utilajele şi mierea”, spune Emilia.

Vrednică precum o albină
Emilia Pîslaru este o emeie muncitoare care are grijă de albine, de copii, de gospodărie şi mai găseşte timp şi să umple cămara, în fiecare tomană, cu tot felul de bunătătţi. Miere au din plin. La fel şi fructe. De curând au luat în arendă o livadă cu meri de 40 de hectare. Mai au şi câţiva peri şi pruni, iar fructele sunt vândute tot prin pieţe, alături de miere. O parte din fructe rămân acasă, iar emilia le tranformă în compoturi delicoase.

„Umplu cămara în fiecare toamnă. Mă întreabă toţi venii cum de mai am timp să fac şi asta”, se mândreşte Emilia. În Piaţă, merele se vând la un preţ mai bun atunci când sunt date cu amănuntul, pe când la en-gros Emilia nu ar lua mai nimic pe ele.

„Au venit de la o fabrică să ne cumpere toate merele. Ne dădeau 0,7 banii pe kilogram, adică nici o mie de lei vechi. Cum să le dau în condiţiile astea?”, spune femeia, nemulţimită. Cheltuielile anuale cu livada se ridică, în medie, la 10.000 de lei, iar producţia anuală de mere este de cinci tone. 

Mere şi miere
Familia Pîslaru se ocupă şi cu pomicultura. Au luat în arendă 40 de hectare de meri. Mai au şicâţiva peri şi pruni. Costurile pentru livada cu meri se ridică la 10.000 de lei anual, şi se fac cam 5 tone de fructe din soiuri selecţionate.

Pe lângă faptul că iubeşte munca, Emilia este şi o păstrătoare a moştenirii familiale. Pe lângă dragostea pentru albine, de la părinţii ei, mai exact de la mamă, a moştenit şi un costum popular de o vechime impresionantă.

„Costumul acesta îl am de la mama mea. Ea mi l-a dat mie. La rândul ei, mama îl avea de la bunica ei, deci trebuie să aibă o vechime aproape 150 de ani, având în vedere că bunica mea a trăit 105 ani”, spune Emilia.  

Ce-i place:
Iubesc natura, albinele, munca pe care o fac. Ascult muzică populară, mă uit la ştiri şi apreciez oamenii hanicii.
Ce nu-i place:
Leneşii, oamenii beţivi. Nu-mi plac oamenii care nu au bun simţ, care nu ştiu să-şi respecte aproapele.

Întrebări şi răspunsuri:
Este meseria de apicultor una dificilă?
Este o îndeletnicire grea, dar care devine o adevărată încântare dacă prinzi experienţă. E nevoie de mută atenţie, răbdare şi pricepere.

Când v-aţi apucat de această îndeletnicire?
Acum 15 ani doar, chiar dacă tatăl meu era şi el apicultor. Când am rămas fără loc de muncă, am învăţat apicultură şi acum iubesc ceea ce fac.

Profil
Născută: 25 septembrie 1968, Dobrești, județul Argeș
Studii: Liceul Teoretic Topoloveni
Experiență: Muncitoare timp de 12 ani  în fabrica „Muncitoarea”, până la închiderea întreprinderii
Familie: căsătorită, doi copii