Nuntă veche de 100 de ani, pusă în scenă la Goleşti

O săptămână de petrecere tradiţională  a fost comprimată, ieri, în trei ore, cu participarea a 200 de „actori” de ocazie. Personajele principale ale nunţii de acum un secol au fost Ionela şi Mihai Popescu, din Galeş, care sunt căsătoriţi de 13 ani.

Veselie mare, chiote, muzică populară şi jocuri care au ridicat praful de pe uliţele satului din incinta Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti. De toate acestea au avut parte, ieri, toţi oaspeţii şi localnicii care au venit, cu mic cu mare, să vadă cum arată o nuntă de acum 100 de ani. Manifestarea a făcut parte din seria de evenimente dedicate Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, iar intenţia Consiliului Judeţean Argeş a fost aceea de a readuce în atenţia publicului tradiţiile şi obiceiurile apuse din zona de nord a judeţului.

Click pe poze pentru a vedea galerie foto!

“Actorii” au fost 50 de locuitori din Galeş, care au venit cu costumele lor tradiţionale şi cei 150 de membri de la trei ansambluri din Argeş. 

Mirele, bărbierit cu… sapa

Mirii au fost Ionela şi Mihai Popescu, din Galeş, care sunt căsătoriţi şi în realitate, de 13 ani şi au doi copii. Ei şi-au luat în primire domiciliile de ocazie, instalate în căsuţele tradiţionale din cadrul complexului muzeal, iar sărbătoarea a început. Prima etapă a fost cea a bărbieritului mirelui. Frumos îmbrăcat, cu cămaşă de in, ilic, iţari, toate curate şi apretate, ginerele a fost pus pe un scaun, iar un flăcău a venit să-l radă, arătându-i, pe rând, spre spaima mirelui, o sapă, o coasă şi chiar un topor. După ce este bărbierit, urmează hora sa, la care iau parte rudele şi prietenii din sat. Ulterior, atât socrii mari cât şi socrii mici pregătesc “merindele” pentru a le trimite fiecare celuilalt. Printre alimentele depozitate în câte un sac, aceştia nu au uitat să strecoare şi bolovani, sticle de zeamă de varză, castraveţi sau alte obiecte care stârnesc amuzamentul celor care iau parte la desfacerea cadourilor.

Împodobitul bradului şi „udatul”

Într-o gospodărie formată din casă de locuit şi o bucătărie de vară, mireasa şi-a chemat prietenele pentru a o ajuta să împodobească bradul. Tinerele fete au împletit, din hârtie şi fire colorate, flori decorative pentru a le agăţa în pom. Când totul a fost gata, toată lumea a încins hora, atât în curte, cât şi pe uliţă. Solişti de muzică populară din Argeş au încins atmosfera şi aşa toridă, cântând melodii din zona Argeşului, unul dintre cele mai întâlnite fiind acelea ale binecunoscutului lăutar Zavaidoc. Următoarea etapă în nunta de la Galeş este cea a „udatului”. Însoţită de „fratele de mireasă”, aceasta merge la o fântână, umple o găleată sau o „vadră” de apă în care udă un busuioc şi rosteşte o binecuvântare, după care stropeşte pe oricine îi iese în cale. „O horă mare pe vedriţă”, rosteşte însoţitorul şi îndeamnă astfel lumea din nou la joc.

Trăsurile au fost... căruţe

Ulterior, mirele, împreună cu socrii mari merge la naşi. Aici este întâmpinat cu o masă mare, iar lăutarii îi îmbie pe toţi la joc şi voie bună. Tradiţia de la 1900 spunea că ulterior alaiul se urcă în căruţe şi porneşte spre casa miresii, pentru a o lua la cununie. La Goleşti, însă, căruţele au lipsit, locul lor fiind luat de trăsuri moderne, cu care se plimbau mai degrabă boierii de la oraş în acea perioadă.

„Eu am făcut nunta acum 40 de ani, şi chiar am lăcrimat când am văzut aceste momente, pentru că mi-am adus aminte de atunci. Păcat că tradiţia s-a dus”, ne-a spus Ana Bărdici (60 de ani), care a luat parte la eveniment.

După ce a trecut cu greu de bariera creată de nuntaşii miresei la intrarea în curte, mirele şi nuntaşii au intrat în gospodărie, unde i s-au prezentat, pe rând, două mirese false, îmbrăcate urât şi machiate schimonosit. „Nu asta-i mireasa mea”, a spus el. Faţa însă i s-a luminat când aleasa lui a coborât pe scări. Cei doi au îngenuncheat apoi la „iertăciune”, o ceremonie în care tinerii îşi cer scuze socrilor mici dacă le-au greşit cu ceva. După ce mireasa e îmbrăcată de sărbătoare, i se cântă „Ia-ţi, mireasă, ziua bună” şi se joacă hora ei. Apoi tot alaiul pleacă la cununie.

„Nunta tradiţională de la Galeş ţinea de joia până joia. Joia şi vinerea erau pregătirile, sâmbăta era fedeleşul, duminica şi lunea - masa cu dar, marţea se aşezau la masă cei care au alergat la nuntă, miercurea era plecarea după nuntă, iar joia se aşezau la masă socrii, atunci ştiai că s-a încheiat. Acum nu se mai păstrează, ar fi mult prea costisitor”, spune Sorin Mazilescu, director al Centrului Creaţiei Populare Argeş.