Nicolae Pantazică a câştigat un sejur pentru două persoane în ţara lui Fidel Castro
0
Argeşeanul a participat la marele concurs de fotografii scanate organizat de Adevarul, „Înapoi în comunism“.
Juriul „Adevărul“ a deliberat ieri: fotografia trimisă de profesorul Nicolae Pantazică a fost desemnată câştigătoarea concursului „Înapoi în comunism“. Argeşeanul le va face cadou excursia fiului său şi soţiei acestuia.
În finala concursului "Înapoi în comunism", organizat de „Adevărul" între 15 octombrie şi 20 decembrie,au ajuns zece fotografii. Un juriu format din zece persoane a ales-o duminică pe cea câştigătoare. Este vorba despre fotografia trimisă de Nicolae Pantazică, fost profesor de limba şi literatura română în satul Băjeşti, comuna argeşeană Bălileşti, de 64 de ani, pensionar.
Fostul profesor s-a înscris în concurs cu o fotografie făcută în Epoca de Aur, alături de elevii săi, în practică, la cules de mere. Dumică seara a avut o presimţire.”Stăteam de vorbă cu soţia şi i-am spus: «Să vezi că o să câştig şi o să fim nevoiţi să plecăm în Cuba!» . Ea râdea de mine «Fugi de aici! »a zis ea. Dimineaţă, însă, am aflat că am luat marele premiu", spune profesorul mărturisind că este abonat de aproape 20 de ani la ziarul Adevărul.
Fotografia câştigătoare a fost făcutăla practica agricolă
Nicolae Pantazică ne-a povestit ieri istoria imaginii pe care a trimis-o pentru concursul „Adevărul". ,,În septembrie se ştia: era practică agricolă. Trebuia să-i ducem pe copii la culesul porumbului. Mi-amintesc şi acum cum venea primul secretar al judeţului, tovarăşul Zamfir, şi trasa ordinele: două rânduri elevul X, două rânduri elevul Y, şi aşa mai departe. Mă uitam la bieţii copii că erau mici şi ca vai de ei. Ştiam că nu pot duce câte două rânduri şi-i lăsam cu câte unul. Primul secretar s-a prins repede că e ceva în neregulă, căci nu-i ieşeau rândurile la socoteală. Eu aveam o bluză cu dungi orizontale şi mi-a spus atunci: «Vezi că mă-nfig în tine şi-ţi fac dungile alea pe verticală»", a povestit fostul profesor, după ce a aflat că poza trimisă de el i-a adus o excursie ţara lui Fidel Castro.
Nicolae Pantazică îşi mai aminteşte că–i ferea de vigilenţa miliţianului pe copiii care ascundeau în găletuşă nu trei-patru mere cât aveau dreptul ci de vreo zece ori pe atât. „Cum să nu-i las, că se bucurau săracii că duc şi ei acasă ceva. Părinţii se bucurau şi ei. Mi-ar fi fost ruşine de oamenii din sat să se audă că eu nu-i las să ia mere. Noi, fiind de aici, din comună, ştiam livada la care ne duceam pe de rost. Nu mergeam pe drumul principal cum se aştepta miliţianul, ci o luam pe tot felul de poteci ascunse, de-l zăpăceam. Chiar ne distram pe seama lui", a mai spus Nicolae Pantazică.
A dat mâna cu şefa delegaţiei coreene care a vizitat comuna în 1985
Un alt moment din perioada comunismului care îi revine în minte
profesorului Nicolae Pantazică se leagă de vizita în comuna Bălileşti a
unei delegaţii oficiale coreene. „ Se petrecea asta prin anul 1985,
dacă nu mă înşel. A fost mare agitaţie în comună. Membrii de partid
ne-au convocat la Primărie şi ne-au spus că joar mâncăm dacă nu iese
bine. Ştiu că, la un moment dat, în timpul vizitei coreenilor la noi,
la Bălişeşti, am ţinut un discurs în faţa oaspeţilor străini. M-am
ridicat în faţa unei doamne îmbrăcată bine şi am spus: < Noi
sprijinim lupta de unificare a poporului coreean>. Imediat, doamna
respectivă s-a apropiat de mine şi mi-a strâns mâna. Nu am ştiut cum să
reacţionez şi mă uitam mirat către un şef de partid care mi-a spus:<
Zâmbeşte, bă, că e de bine!>”, spune Nicoale Pantazică.
Soţii Pantazică au trăit Revoluţia cu sufletul la gură
Singurul fiu
al lui Nicolae şi al Mariei Pantazică, Lucian, era student în anul doi,
la Şcoala de Ofiţeri Militari de la Sibiu. „A fost groaznic. Am trăit
acele zile cu sufletul la gură. Nu puteam să comunicăm cu băiatul decât
printr-o altă familie, dintr-un sat învecinat, care mergea aproape
zilnic la Sibiu. Aveau şi ei băiatul la Şcoala de Ofiţeri. Nu dormeam
cu nopţile, dar, slavă Domnului că s-a terminat cu bine!", a povestit
Maria Pantazică.
Soţia câştigătorului, are probleme cu inima şi
spune că-i este prea teamă să se urce într-un avion pentru a traversa
lumea. Şi Nicolae se teme, aşa că soţii Pantazică îi vor trimite în
ţara lui Fidel Castro pe Lucian şi pe Nadia, fiul şi nora, care s-ar
bucura să ia, ca adulţi, pulsul unei ţări comuniste.
Nicolae Pantazică care nu regretă pe deplin vremurile comuniste deşi mărturiseşte că nu este de loc un nostalgic al acelor timpuri.
“Îmi plăceau acele vremuri prin prisma faptului că se făcea carte. Elevii erau obligaţi să vină la şcoală iar disciplina era alta. Apoi, toată lumea trebuia să muncească dar şi avea unde! Iar în al treilea rând, nu-ţi era frică să ieşi din casă nici la miezul nopţii, chiar dacă trebuia s-ajungi în celălat capăt al satului.”, povesteşte fostul profesor al şcolii din sat adăugând însă o listă întreagă de neajunsuri care l-au întristat profund în Anii de glorie. “ N-aveam libertatea cuvântului. Nu puteam niciodată să spunem ceea ce gândim cu adevărat. Mi-amintesc de o Adunare Generală a Organizaţiei Locale a PCR la care trebuia să particip. Regula de aur era ca atunci când începi discursul să spui: ” Sunt de accord cu realegerea Tovarşului Nicolae Ceauşescu. Pur şi simplu am uitat! N-a fost cu intnţie. Mi-am încheiat discursul şi am vtrut să mă retrag. Secratara partidului m-a apostrofat. N-aţi uitat nimic tovarăşe? Am stat,m-am gândit o secundă şi mi-a picat fisa. M-am întors şi am rostit fraza cheie!”, spune pensionarul.
Scrie un“ Recurs la istorie”
Toate aceste amintiri le va rememora într-o carte “ Recurs la istorie”, o continuare la monografia “Satul de la Poarta Raiului”, publicată anul acesta.
S-a exteriorizat prin satiră. Versurile compuse de el făceau vâlvă la serbările din sat. Din fericire n-a avut prea tare de suferit de pe urma lor. S-a ales doar cu ceva apostrofări. Iată una dintre creaţiile sale:
„ Aho, aho,...
Staţi pe loc, plugaşi fruntaşi,
Cu urările-ncetaţi
Că veţi fi verificaţi
C-aşa-i în fiece an De la bădica Traian”
„Mânaţi, măi!”
„Nu mai mânaţi măi, ho, ho!
Chiar dacă vă supăraţi
V-aş ruga să-mi arătaţi.
-Aveţi forme pentru plug?
- Registraţii de jug?
Ia să treceţi în dosare
Câte ace bradul are-
Iar în fişe, separat,
Roţi, buhaie, cuie brad,
Bice, clopote, brăzdare”
Mânaţi, măi!
„Stai aşa, măi frăţioare,
Mă gândesc aşa mirat
Nu ştiu ce v-a apucat.
Văd că nici n-a cântat cucul
Şi voi aţi pornit cu plugul
Chair aşa să fie adică
Dar de ce e brazda mică?
Ia dă-te-ncoace, plugare,
Să mă uit şi la brăzdare
Au trecut prin CTC?
Se-ncadrează-n HCM?
Ia dă biciul băieţel,
Să mă uit niţel la el
De unde mi-aţi procurat
Marfă de artizanat?
Cânepa nu se cultivă
La noi în cooperativă
Pe coadă n-aveţi aviz
Nu-i trentă pe deviz
N-aş vrea să vă mâniaţi
Aş vrea să vă stimulez
Să vă trec la cont curent
Să vă dau prin virament
Si-o să vă vedeţi cu bani
La anu` şi la mulţi ani!”
(Este creaţia proprie cu care Nicolae Pantezică a câştigat locul I la Festivalul de umor şi satiră „ Tudor Muşătescu”, la Câmpulung, în anii`80).
Se încarcă comentariile...
