Nicolae „Cucu” Ureche, ceramistul caricaturist

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Argeșeanul împacă, ajutat de talentul său, modelarea porțelanului, sculptura și gravura cu amuzantele caricaturi din ziarele la care colaborează.

O fire jovială, mereu glumeț și pus pe șotii, Nicolae Ureche își deschide larg ușa atelierului său și ne întâmpină cu un zâmbet, poftindu-ne înăutru să-i aflăm toate tainele. O placă de ghips cu o stemă gravată pe ea, așeazată pe o masă, o statuetă mică pe o poliță, o cutie plină cu pensule și acuarele, stau așezate în câte un colț al atelierului. Fiecare lucrare de artă este o parte din sufletul lui Nicolae Ureche.

Acesta își începe povestea: “Când eram mic desenam, îmi plăcea desenul. O femeie din sat cosea ii și avea nevoie de modele de desen. Pe atunci eram în clasele primare. Au început să mă cheme femeile la desenat. Tata, care era învățător, a zis <<hai să-l dăm la Câmpulung, la Școala Pedagogică,>> să-i continui profesia. Bunicul meu a văzut că nu îmi place și a zis <<mă, n-o fi ăsta destinul lui>> și m-a dus pe ultima sută de metri la Craiova. Elevii de acolo studiaseră artele plastic din clasa a V-a. Mi-au pus ghipsul în față să-l modelez și trebuia să știi niște reguli acolo, dar eu eram un talent nativ. Am intrat pe locul 3.”, spune mândru Nicolae Ureche.


Pe lângă arte plastice, artistul cochetează și cu desenul, caricaturile fiind forma sa preferată de a-și exprima umorul și ironia. Cariera de caricaturist a început-o la un ziar, pe vremea comunismului. Cu timpul a ajuns însă să scrie și articole, iar în prezent are la activ câteva expoziții de caricaturi, colaborează cu mai multe ziare, la care realizează rubricile pamflet și ilustrează cărți. De la jurnalism s-a reîntors la marea iubire, artele plastice.


De la jurnalism înapoi la arte

“Când s-a desființat ziarul mi-am adus aminte că am făcut și Arte Plastice și în 1976 m-am angajat la fabrica de ceramică de la Curtea de Argeș. Habar n-aveam despre porțelan, despre rigorile acestei arte și meserii. A venit maistrul la mine că nu fac după dimensiunile stabilite și i-am spus <<eu fac pentru prima dată în volum și vreau să cei de la normarea muncii să măsoare, iar piesa mea să rămână normă”, povestește artistul.


Ca orice artist care se respectă Nicolae “Cucu” Ureche a început să experimenteze și a încercat să facă și gravură. Până acum a adunat în cei 31 de ani de muncă peste 2000 de modele creaţie proprie, serie scurtă, industrial şi unicate. A participat la peste 300 de târguri şi expoziţii organizate de Ministerul Culturii şi UCECOM, în ţară şi străinătate. Germania, Italia, SUA, Franţa, Beşgia, Olanda, Suedia, obținând peste 100 de premii şi diplome. A realizat 12 expoziţii personale şi de grup cu lucrări de ceramică artistică, două expoziţii personale la Heidelberg şi Mainheim, în Germania.


De-a lungul anilor a fost colaborator de lungă durată ca redactor şi grafician la publicaţiile Lumina de pe Lotru, Orizont, Scânteia, România Mare, Politica, Jurnalul de Vâlcea, Viaţa Vâlcii, Ziarul, Academia Politică, Argeş Expres. A realizat grafică și ilustraţie de carte de proză şi poezie, caricaturi în ziare, patru expoziţii personale şi de grup, premiul II la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor “Tudor Muşatescu”.

Profil
Născut:
16 aprilie 1949, comuna Cicăneşti, judeţul Argeş
Studii: Liceul de Arte Plastice din Craiova – 1969,  Universitatea de Arte Plastice din București - 1973
Experienţă profesională: Din 1991 este profesor la Şcoala de Arte din Râmnicu Vâlcea, clasa modelaj-ceramică, şef compartiment design la Argcoms-SCM Curtea de Argeş şi jurnalist din 1974.
Familie: Căsătorit


Ce-i place: Îmi plac femeile. Nu există femeie care să nu aibă o calitate. Îmi plac frumosul, mâncarea bună stinsă cu o vodcă aleasă și muzica, în special Demis Russos și muzica populară - Grigore Leșe.
Ce nu-i place: Nu-mi plac parșivii. Din cinci oameni, patru sunt parșivi. Nu-mi mai place să fiu introdus în cercuri imaginare unde să se folosească numele meu.


Întrebări şi răspunsuri:
Cum ați ajuns jurnalist?

“Am debutat în jurnalistică tot cu artele, cu desen și apoi m-au pus să scriu. Nu-mi plăcea să scriu editoriale cu partidul. În ‘75 Ceaușescu a zis că nu mai avem hârtie, săptămânalele s-au desființat și cotidienele au devenit săptămânale”
De ce ați ales să deveniți și profesor?
Am vrut să transmit mai deparate cunoștiințele mele de arte plastice și să-i învăț pe copiii talentați cum să-și dezvolte abilitățile și să devină artiști.Se pare că am reușit pentru că până acum am obținut nouă premii naţionale cu clasa de ceramică a Şcolii de Arte din Râmnicu Vâlcea, pe care o coordonez.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite