Minte de nota 10 într-un scaun cu rotile

Astăzi, de Ziua Persoanelor cu Dizabilităţi, aşa cum este şi ea, Mihaela Brenzea, o tânără de 27 de ani, secretară la Universitatea Piteşti, a mers la serviciu.  

Handicapul de care suferă nu şi-a pus amprenta pe chipul ei.  Este veselă, optimistă, întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Niciun obstacol nu reprezentă o piedică în calea realizărilor ei. Nu poate merge, fiind dependentă de scaunul cu rotile. Cu toate acestea, ambiţia şi dorinţa de a reuşi în viaţă au întărit-o şi au ajutat-o să-şi atingă scopurile. Pe lângă povestea ei, emoţioantă este tăria de caracter. Descrierea o reprezintă pe Mihaela Breanzea, o tânără de 27 de ani, secretară la Universitatea de Stat din Piteşti, o minte de nota 10 într-un scaun pe rotile.

Mama ei o aduce în fiecare dimineaţă la serviciu

Astăzi, de Ziua Persoanelor cu Dizabilităţi, Mihaela a mers la serviciu. Ca în orice zi obişnuită, a avut deşteptarea la ora 06.00. Şi-a făcut tabietul, a băut cafeaua împreună cu mama ei, doamna Georgeta, însoţitorul său de înceredere, după care a pornit despre serviciu. Impropriu spus. A fost luată în braţe de femeia care i-a dat viaţă şi a aşezat-o pe scaunul din faţă a autoturismului Tico. Doamna Georgeta a trecut la volan şi împreună au demarat către Centrul de Calcul, aici unde Mihaela îşi petrece opt ore pe zi. Doamna Georgeta a parcat maşina, după care a dat fuga în sediu, de unde a ieşit cu un cărucior. Mihaela s-a agăţat de gâtul ei, a pupat-o pe obraz, în semn de recunoştinţă şi a pus-o în scaun. Pentru că instituţia este prevăzută cu rampă deplasarea nu este una dificilă. Există un mic obstacol: scările de la secretariat. ”Avem improvizată o rampă din lemn, dar nu o mai punem pentru că pierdem timp. Prefer să o port pe braţe de la scări până la biroul ei. Nu sunt decât zece metri maxim”, mărturiseşte doamna Georgeta.

Şi-a luat licenţa în management cu 10

La serviciu, Mihaela are un scaun electric şi astfel se poate plimba dintr-un loc în altul fără prea mare efort. Apară pe buton, iar scaunul electric o duce la destinaţia dorită. „Scaunul mi l-a oferit preşedintele Asociaţiei Persoanelor cu Handicap din Argeş, domnul Adrian Popescu. Îmi este foarte util”, spune tânăra secretară. Mihaela este originară din Găeşti, Dâmboviţa, dar s-a mutat în Argeş când s-a înscris la facultate. „La vârsta de un an am fost diagnosticată cu neuropatie ereditară. Până la 14 ani m-am putut deplasa singură, însă maladia m-a doborât. Nu vreau să fiu învinsă de ea. Am urmat facultatea de management şi am terminat-o cu media 10 pe linie. Acum sunt în anul trei la doctorat şi de asemenea, am numai 10”, spune Mihaela.

Meritele sale deosebite au fost recunoscute de rectorul Gheorghe Barbu, şi în 2005, când şi-a luat licenţa, i-a propus să rămână în cadrul universităţii Piteşti. „Am fost preparator universitar dar anul acesta am renunţat pentru a putea face faţă cu doctoratul. Poate cu timpul voi ajunge profesor universitar”, spune Mihaela. Puternică din fire, Mihaela a realizat totul prin forţe proprii. Intelegenţa sa sclipitoare a ajutat-o să-şi realizeze unul dintre marile ei visuri.

"Surprize- surprize" a trimis-o în Franţa

În urmă cu 4 ani a obţinut o bursă de studii în Franţa. Cei din conducerea Universităţii Piteşti nu au ştiut la vremea aceea că este vorba despre o persoană cu dizabilităţi, care are nevoie de însoţitor, astfel că au întocmit documentaţie pentru o singură persoană. Mihaela a plâns de ciudă două săpătmânii, însă în cele din urmă visul său a fost posibil prin intermediul emisiunii „Surprize-Surprize”. „ Mihaela a mers în platoul emisiunii, iar în momentul când Adreea Marin s-a apropiat de ea şi i-a spus că poate merge în Franţa împreună cu un însoţitor a izbucnit în lacrimi. Erau lacrimi de bucurie”, povesteşte mama Mihaelei.
Doamna Georgeta i-a dedicat ei tot timpul. „Am terminat facultatea la Iaşi, Drumuri şi Poduri, şi am lucrat în Găeşti până în 1997. Am renunţat când Mihaela a nu a mai putut merge deloc. Unde este ea sunt şi eu. Pot spune că am mai terminat  o facultate odată cu ea, iar acum urmez doctoratul”, spune zâmbind Georgeta  Brezean. După ce îşi aduce fata la serviciu, pleacă şi revine la ora 16.00, când Mihaela termină programul. Plimbările prin oraş nu sunt deloc grele, spune Mihaela, pentru că la trecerile de pieton nu există borduri, iar instituţiile sunt prevăzute cu rampe pentru persoanele cu dizabilităţi.